SNCFR nu e pregătită pentru UE

15 octombrie 2009   Tema săptămînii

În urmă cu aproape un an, l-am auzit pe ministrul de Externe Cristian Diaconescu povestind, la întoarcerea dintr-o vizită oficială în Franţa, că şi-ar dori o prelungire a liniei TGV (tren de mare viteză) de la Viena, prin Bucureşti, spre Constanţa. Ar fi formidabil, dar e de domeniul fantasticului. Probabil că domnul ministru n-a mai circulat de mult cu trenul, poate n-a aflat că un drum de la Bucureşti la Constanţa durează acum aproape dublu, decît în urmă cu cinci sau şase ani. Am păţit-o pe pielea mea, astă-vară: de la Bucureşti la Mangalia am făcut vreo şase ore, iar la întoarcere, drumul a durat mai bine de opt ore. E aproape ridicol: cînd i-am povestit prietenei mele din Franţa că distanţa dintre cele două oraşe este mai mică de 300 de kilometri, a rîs în hotote: între Paris şi Marseille sînt vreo 800 de kilometri, şi cu trenul se ajunge în trei ore. În fine, Franţa e pe alt continent, n-avea sens să mă gîndesc cum e la ei şi cum nu e la noi. Aşa că mi-am petrecut ultima parte a călătoriei încercînd să redactez o sesizare către SNCFR. La început, am crezut că am avut ghinion, că pur şi simplu am dat peste două cazuri excepţionale. Însă cînd am primit răspuns la sesizare, mi-am dat seama că, de fapt, am avut noroc: trenurile care merg spre litoral au în mod sistematic întîrzieri de peste o jumătate de oră, iar uneori întîrzierile pot depăşi două ore. Pe toată perioada verii, trenurile spre litoral au avut mereu întîrziere, doar în cîteva cazuri excepţionale au ajuns la destinaţie conform orarului. De fapt, e o minciună tolerată de către conducerea CFR: călătorilor (clienţilor) li se promite un serviciu pe care compania ştie că nu îl poate furniza. Iar clienţii neavertizaţi plătesc pentru un serviciu pe care nu-l vor primi la nivelul aşteptat. În răspunsul la sesizarea mea eram informat că "pe secţia Bucureşti-Constanţa se desfăşoară lucrări de reabilitare a infrastructurii feroviare în scopul alinierii la standardele europene (Culoarul IV Paneuropean)" şi că "lucrările produc o serie de neajunsuri şi generează întîrzieri". Publicul " spune compania " ar fi fost avertizat prin mijloacele mass-media. O fi fost, dar pe bilet " care e, de fapt, contractul de călătorie, sînt indicate ora de plecare şi ora de sosire. Passons... "Măsurile luate de companie (restricţii de viteză etc.) în vederea asigurării securităţii călătorilor şi a materialului rulant sînt îndeplinite întocmai." Explicaţia nu ar fi fost hilară dacă nu ar fi fost urmată de următoarea frază în care mi se refuză solicitarea de a mi se returna suplimentul de viteză: "Diferenţierea trenurilor după rang (trenuri rapide, accelerate etc.) se face în mică măsură în funcţie de viteza de circulaţie a trenurilor. Aceasta ţine seama de condiţiile de confort precum şi de serviciile oferite. Aşadar, întrucît aţi beneficiat de toate acestea, solicitarea dumneavoastră de a vă rambursa contravaloarea suplimentelor de tren nu poate fi soluţionată favorabil". Carevasăzică, un tren care circulă cu o viteză medie de 50 km/h şi care oferă "condiţii" (de pildă, aer condiţionat stricat) e tren rapid... Şi ce contează dacă ai luat bilet la rapid şi ai ajuns cu întîrziere: dacă ai ajuns la destinaţie înseamnă că transportatorul şi-a îndeplinit obligaţiile. Apropo de obligaţii: iată ce spune "Regulamentul nr. 1371/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile şi obligaţiile călătorilor din transportul feroviar": Articolul 16 "Cînd este previzibil că sosirea la destinaţia finală prevăzută în contractul de transport se va efectua cu o întîrziere mai mare de 60 de minute, călătorii au imediat posibilitatea de a alege între: (a) rambursarea întregului cost al legitimaţiei de transport, în condiţiile de achiziţie a acesteia, pentru partea sau părţile de călătorie care nu au fost efectuate şi pentru partea sau părţile care au fost deja efectuate, în cazul în care călătoria devine inutilă în raport cu planul de călătorie iniţial al călătorului, însoţită de asigurarea, în cazul în care este nevoie, a transportului de întoarcere la punctul iniţial de plecare în cel mai scurt timp posibil. Rambursarea se efectuează în aceleaşi condiţii ca şi plata despăgubirii menţionate la articolul 17; sau (b) continuarea sau redirecţionarea, în condiţii de transport comparabile, spre destinaţia finală, cît mai repede posibil; sau (c) continuarea sau redirecţionarea, în condiţii de transport comparabile, spre destinaţia finală la o dată ulterioară, la alegerea călătorului!". Articolul 17 al aceluiaşi regulament completează: "(1) Fără a renunţa la dreptul la transport, un călător poate cere întreprinderii feroviare o despăgubire pentru întîrziere între locurile de plecare şi de destinaţie menţionate pe legitimaţia de transport pentru care legitimaţia de transport nu a fost rambursată în conformitate cu articolul 16. Despăgubirile minime în caz de întîrziere sînt fixate după cum urmează: (a) 25% din preţul legitimaţiei de transport pentru o întîrziere între 60 şi 119 minute, (b) 50% din preţul legitimaţiei de transport pentru o întîrziere de 120 de minute sau mai mult." Regulamentul intră în vigoare din decembrie. Sper să intre în vigoare şi în Rom

Mai multe