Şmecheria supremă, în două acte şi o bulă

10 ianuarie 2017   Tema săptămînii

Actul 1. Banc 

Cică se organizează un concurs de șmecheri. Cine e cel mai șmecher șmecher. Vine Bulă și spune povestea lui: „Băăă, eu mi-am tras partid, dar nu am program. L-am pus pe un cetățean să scrie acolo că dăm în corupți. Au venit niște entuziaști cu ideile lor de stînga-dreapta. Am dat în toți și m-am ales. Acum le explic cum mă pricep la guvernare. Sînt șmecher?“

Publicul izbucnește în urale. Se strigă „Bulă, prim-ministru!“, „Bulă și poporu’!“, „Bulă salvatoru’!“.

Al doilea candidat se numește simplu: Bulă. „Sînt Bulă“, se prezinta ea mîndră. „Am ochelari Cartier, cei mai noi pantofi de la Musette, jeanși Armani și bluza asta Dolce e Gabbana de la IDM. Șmecherie mare la ce preț am luat de la IDM. Mi-au rămas bani și de un Rolex.“ Publicul fluieră admirativ cînd întinde brațul să arate Rolexul, iar mișcarea dezvăluie către vedere un transparent produs Triumph.

„Job-ul meu“, continuă amazoana, „l-am transformat în pasiune. Eu reprezint tinerii ce sînt viitorul țării. Nu politicienii corupți. Corporatiștii, nu căpușele de la stat, lipsite de profesionalism și imaginație. Fără urme encomiastice, pot spune că am urmat o cale antreprenorială subliminală, bazată pe glagorie, și care implică exclusiv folosirea de pile și corupție. Adică am reușit prin forțe proprii, pe piață. Am firma mea de IT, cu contracte cu toate ministerele și firmele, făcută de mine și extinsă în țări UE precum Germania, Elveția și Serbia.“

Un freamăt străbate mulțimea. Ad-mirația crește cu fiecare cuvînt. Ar-gumentația subliniată prin mișcările ample ale brațelor aduce invidia în ochii femeilor și sclipiri dornice în cei ai bărbaților.

„Ne sugrumă statul cu taxele lui mari, chit că i-am făcut pe toți angajații programatori și plătim impozit zero. Dar ne descurcăm. Din profitul pe luna trecută mi-am luat o căsuță în Cotroceni și mi am blocat două locuri de parcare pe trotuar, că e al meu. Am pus bidoane de apă ingenioase ca să marchez teritoriul și un poster cu nu-parcați-cîine-rău. Care are tupeu de parchează, îi ridică paznicul ștergătoarele, îi scrie cu vaselină NESSY pe parbriz și folosește cuiul ruginit. Toți trebuie să își știe locul. Șmecher, nu?“

Urale e puțin spus. Acest Bulă a devenit imediat idolul tuturor. Frumoasă, deșteaptă („Ai văzut ce cuvinte știe?“), bogată (umblă deja zvonul că are BMW cu scaune de piele). Fără îndoială, favorita competiției.

E însă rîndul celui de-al treilea concurent să rupă norii cu șmecheriile lui.

„Profesor doctor Bulă“, se recomandă ea. „Eu am investit în cunoaștere. Cunosc mulți laureați de Nobel. Și nu sînt orice profesor, ci cu publicații de prestigiu. Am 23 de publicații ISI anul trecut, în jurnale din șase științe: sociologie, economie, teologie, științele securității, inginerie și biomedicină.“

Surpriza e totală. Doamna profesor Bulă se dovedea șmecheră pe bune. BMW-ul ei e clar de anul trecut, nici vorbă de second-hand-ul amărîtei de dinainte.

„Sînt editor la patru jurnale din acestea. Și mai publicăm altele șase, coordonate de fiica și de soțul meu.“

Pantofii au tălpi suflate cu aur. Cîrcotașul care a spus că ar avea un scor H de doar 1 primi o palmă peste cozoroc de nu mai putu scoate basca de pe ochi timp de două ore. Prietenul său murmură în barbă că scorul acela H de Google Scholar confirmă suspiciunile că prof. Bulă publică în jurnale proprii sau cu care este în cîrdășie și care publică orice, dacă autorul plătește. Banii îi bagă în buzunarul ei și al fiicei. Bruneta care îl auzi îi spuse prietenului ei. Zvonul se răspîndi cît ai zice ISI, iar mulțimea izbucni din nou în urale admirative față de valențele antreprenoriale ale doamnei profesor.

„La cabinetul medical, tratez 15 pa-cienți pe zi. La spital… am niște rezidenți care fac treaba. Eu aduc prestigiul. Nu sînt ca Secureanu. Nu intru în sală. Iau doar plicurile, că fac colecție. Iar cum plicurile pline stau mai bine în seiful unde țin colecția, procedez în consecință. Rezidenții se bucură că au ocazia să nvețe de la cei mai buni, să-și facă mîna. Cui nu-i convine aici, să plece, așa cum ne-a educat precedentul președinte al țării.“

Aplauzele erau mai reținute acum. Referința la președintele trecut nu adusese voturi. Dar prof. dr. Bulă plusă:

„Știința este șmechereala mea supremă. Am două doctorate, sînt rector, șef de secție la spital, 23 de doctoranzi (cu dispensă, că legal nu e voie, dar fiind prea bună, nu le pot refuza setea de cunoaștere). Sînt șefa mai multor comitete și comisii, am coordonat o agenție și sînt sau voi fi un excepțional ministru tehnocrat.“

Actul 2. Antract

Spectatorii discutau vioi despre piesa care începuse ca un banc și se transformase în realitate. O parte luau notițe pe cele șase pagini albe de la finalul cărții Faceți ca Trump ca să deveniți ca el. Volumul, publicat de importanta editură a Universității din Mizil, acreditată pe lista ocolitoare a Ministerului Educației, se distribuia ca .pdf cu autograful olograf al președintelui american pe prima pagină. Un grup de oameni de bine protestau împotriva șmecherelii și distribuiau fotografiile mentorului lor. Nu era o figură cunoscută. Aveau însă un număr de cod. CZ Cod, așa scria.

Juriul concursului, așa cum se cuvine, includea oameni ce definiseră șmecheria în epoca lor, ridicînd modurile de a ocoli legea la rang de artă. Părintele democrației originale, șeful plantatorilor de panseluțe, marele savant cu fular Burberry și doctorandul său cel mai de soi, eternul latifundiar de Pipera, prietena președintelui Norvegiei, șeful companiei de IT și șeful său de la cei despre care nu știm, apărătorul democrației prin tragerea în țeapă a parlamentarilor și alții la fel ca ei.

Problema juriului era invidia. Cei 452 de membri erau mai degrabă învățăceii candidaților pe care îi admirau și îi pizmuiau deopotrivă.

Bula

Lovitura de teatru veni abia la final, deși nu era tocmai greu de anticipat. Juriul se pregătea a vota cînd decizia fu luată pe deasupra capului său, uimitor, concretizîndu-se într-o bulă. Reputatul teolog numit la conducerea comitetului științific de avizare a deciziei dădu citire acesteia. „Titlul de cel mai șmecher dintre cei șmecheri se acordă…“ Pentru o clipă, răsuflarea tuturor se opri. „...pentru perseverență și inventivitate...“ Sala tremura. Cei mai mulți credeau că e blonda, pentru ca să se facă dreptate și feministelor. „…aplicate în -generarea și perfecționarea căilor…“ Wow! O fi vreun premiu Nobel de care nu am auzit? „…de a fura căciula proprie…“ Oups! „…și în aplicarea lor consecventă, fără a pierde vreun prilej...“ Tăcerea era monumentală. „…premiul se acordă, așadar… societății românești!!!??“ Stupoarea dispăru iute, acoperită de entuziasmul aclamațiilor generale – „Am înfrînt din nou!“ –, în timp ce admiratorii blondei surîdeau complice: „Pînă la urmă este o femeie. ;)“

Aproape nimeni nu observă codicilul. „Îmi pare rău că v-am povestit toată această tărășenie. A căuta mereu moduri de a ocoli legea și regulile, pe care le definim la infinit injuste, a îngloba în lege excepții șmecheresti, a ne bate în piept cu realizări falsificate, dar recompensate financiar, constituie o șmechereală autentică ce ne garantează intrarea în istorie. Vom domina de departe capitolele demagogie, mediocritate, semidocți. Exemplele imaginare folosite nu sînt exagerări, ci doar modelele autentice pe care le propunem și le promovăm permanent, cu toții. Modelele de urmat.“ 

Bogdan Voicu este sociolog, membru al Grupului Românesc pentru Studiul Valorilor Sociale (www.romanianvalues.ro).

Mai multe