"Sîntem ţara cu cel mai mic număr de cinematografe raportat la populaţie, din Europa"
De ce filmele româneşti stau atît de puţin în cinematografele de la noi? Dacă ratezi prima săptămînă, e aproape imposibil să le mai prinzi pe undeva (şi asta în Bucureşti...)
Pentru că trăim într-o societate de consum. Pentru că cinematografele, în special cele de tip multiplex, funcţionează ca orice întreprindere comercială, pe principiul cererii şi al ofertei. Ca să fiu mai clară, lucrurile stau aşa: dacă într-o sală de cinema sînt 3 spectatori sau 300 de spectatori, costurile fixe ale cinematografului sînt aceleaşi – respectiv salariile, electricitatea, uzura aparatelor etc. Nimeni nu şi le poate acoperi cu un grad de ocupare a sălii sub 20%. Apoi, oferta de filme (nu vorbim de calitate, vorbim, strict economic, de produse) e din ce în ce mai mare şi piaţa de desfacere locală restrînsă (sîntem ţara cu cel mai mic număr de cinematografe raportat la populaţie din Europa, şi cred că sîntem pe un loc codaş şi în lume). Şi atunci e firesc ca operatorii de cinema-uri, care nu sînt nici motivaţi, nici constrînşi financiar/fiscal, să distribuie film românesc sau european decît într-o măsură infimă să aleagă să „vîndă“ produse de mult mai „larg consum“. Întrebarea implicită e de ce sînt chiar şi în prima săptămînă în atît de puţine cinema-uri. Iar răspunsul este acelaşi: pentru că nu rentează, pentru că nu le acceptă, pentru că nu sînt obligaţi să o facă.
A meritat efortul imens al aducerii filmului Pina 3D în România? De ce?
A meritat cu vîrf şi îndesat, dar nu din punct de vedere financiar. Atunci cînd am decis să achiziţionăm drepturile de difuzare în România ale acestui film, am hotărît şi că, orice-ar fi, va fi gestul de caritate pentru compatrioţii mei. Am considerat de datoria mea să împart această experienţă cu concetăţenii mei care nu au şansa să vadă un asemenea film în afara ţării.
Spun că a meritat pentru că am beneficiat de un capital de simpatie, faţă de acest eveniment, din partea oamenilor de cultură şi nu numai, simpatie care ne-a încărcat cu energie bună. Să vezi astăzi, în România, că oamenilor le pasă de un demers cultural nu e puţin lucru. Analizînd acest aspect în perspectiva noilor evenimente din ţară, e un semnal şi mai important.
A meritat să văd lacrimile de emoţie ale unor Doamne din clasa de mijloc, la ieşirea din sala de cinema. A meritat să aud: „da, iată că se poate şi la noi“, „ce surprize ne mai pregătiţi?“. Lucrurile astea „fac toţi banii“.
Şi pînă la urmă, neaşteptat, a meritat şi financiar. În sensul că nu am pierdut bani, investiţia a fost acoperită, dar asta mulţumită sprijinului pentru distribuţie pe care l-am primit din partea Programului Media al Uniunii Europene. Mai mult, rezultatele pe care le-a avut Pina în România ne ajută la finanţarea următoarelor produse cinematografice europene pe care le vom distribui în România.
Şi, nu în ultimul rînd, cred că nu e puţin lucru faptul că a fost apreciat modul în care am ales noi să promovăm Pina – campania din România este cea mai ingenioasă campanie pe care a avut-o filmul.
Dacă am avea programe consistente de educaţie vizuală în şcoli, credeţi că acest lucru ar putea schimba comportamentul consumatorului de cinema?
Cred că da. În primul rînd pentru că, dacă toată viaţă ai mîncat numai cartofi prăjiţi, nu poţi spune dacă îţi place caviarul sau măcar că ai vrea să-l încerci. Continui să susţin că există cinema fast food şi cinema gourmet. Degustarea face parte din procesul de cunoaştere, fie că e olfactiv-gustativă sau vizual-auditivo-emoţională. Cred că educaţia vizuală în şcoli ar ajuta la mai buna receptare a multor materii, de la istorie la literatură, de la geografie la limbi străine, despre muzică, arte plastice, sociologie şi chiar religie nu mai e cazul să vorbesc. Documentarul integrat în programa şcolară ar putea face minuni în educaţia civică a celor ce se formează acum, aşa cum cred că introducerea dansului contemporan în programa şcolară ar ajuta nu numai la curricula de educaţie fizică, ci şi la cea de biologie, psihologie ş.a.m.d.
Ada Solomon este producătoare de film şi directoarea Festivalului NexT.
a consemnat Luiza VASILIU