Sîntem făcuți din toate vîrstele prin care trecem
Bunica deșiră un pulovăr vechi și încearcă să facă două gheme colorate. Nu reușește. Deși nu iese din cameră, bunica se rătăcește. Cît nu ne vedem, lianele se îndesesc și se încîlcesc sub fruntea ei creponată. „Pasează-i o banană“, doar asta mai poate să mănînce. I-o dau și ea o înghite ascultătoare. Îmi tremură mîna. Sîntem niște școlărițe rătăcite într-un salon de spital. Îi vorbesc, o mîngîi pe frunte. La ultima noastră întîlnire doar ochii îi rămăseseră bunicii la locul lor, neschimbați. Două cîrlige de rufe care m-au prins și m-au strîns bine. Pentru ultima dată.
Bătrînețea, la fel ca moartea, pare multă vreme ceva ce li se întîmplă doar celorlalți, nu nouă. Nu cred că ești vreodată pregătit pentru neputință și decădere. Unul dintre lucrurile pe care le-am cîștigat călătorind a fost să mă împac puțin cu ideea de bătrînețe. Am văzut că poți să arăți și să te porți și altfel. Că vîrsta a treia e doar o altă etapă a vieții tale. Nu doar un bau-bau oribil și înfricoșător.
În acest Dosar mi-am propus să vorbim despre acestă frică de trecerea timpului, iar noi n‑o să mai fim la fel. Cum tratăm această spaimă și ce putem face? Bătrînețea e acceptare sau pregătire?
Uitați-vă mai atent la părinții voștri, vorbiți cu ei, nu-i lăsați să se simtă singuri. Nu fac parte dintr-o generație norocoasă. Din contră, aș zice, cei mai mulți dintre ei nu s-au mai adaptat niciodată la vremurile care s-au tot schimbat. Nu au făcut mare lucru pentru ei, așa că acum sînt extrem de speriați. De boală, de sărăcie, de neputință. Pentru cei mai mulți, televizorul a rămas singurul prieten de nădejde. Dacă li-l iei, pur și simplu le fuge pămîntul de sub picioare.
Fiți atenți și înțelegători. Priviți-i pe oamenii în vîrstă pe care îi întîlniți. Invizibilitatea lor e o condamnare cu care se confruntă zi de zi. Putem trăi mult sau puțin, lumea nu începe și nu se termină cu noi, cei de acum. Sîntem făcuți din toate vîrstele prin care trecem. Din amintirile pe care le strîngem. Să privim în față, drumul acesta e cu sens unic. Nimeni nu scapă și nu poate să aleagă tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte, din păcate.
Ilustrație de Ion BARBU