Sînt 10% emo

În luna mai a anului trecut, o fată de 12 ani, despre care se credea că este emo, s-a sinucis. Atunci toată presa a făcut tămbălău pe marginea subiectului emo-kids. Poliţiştii timişoreni începuseră în acea perioadă să monitorizeze copiii adepţi ai acestui curent, pentru a preveni o nouă tragedie. Dar pînă la urmă ce este cu toţi emo ăştia? Ce e de capul lor? Toţi adolescenţii din ziua de azi sînt depresivi? Toţi îşi taie venele şi au gînduri sinucigaşe? Probabil toţi am văzut pe stradă adolescenţi cu părul lung, întins cu placa, îmbrăcaţi în negru, avînd tricouri cu diverse formaţii, de genul Tokio Hotel. Pe site-urile de socializare Hi5 sau Facebook găseşti la tot pasul diverşi băieţi şi fete cu poze tipice: se fotografiază singuri, ţinînd aparatul deasupra capului şi, evident, avînd înfăţişare emo. Trăim în era Internetului. Majoritatea adolescenţilor au acces la Internet, dacă nu acasă, măcar la şcoală. Astfel, informaţia se transmite mult mai rapid. La fel şi moda. Curentul emo se propagă cam în felul următor: fata pe care o placi vede un băiat emo şi spune "ce drăguuuţ!"; în acel moment, fiind îndrăgostit de ea, vei dori să semeni cît mai mult cu acel băiat " doar, doar s-o uita şi la tine. I-am cerut părerea şi lui Roberto Drilea, elev în clasa a X-a la Colegiul Naţional "Mihai Viteazul" din Bucureşti, şi totodată redactor-şef al site-ului liceeni.net. Acesta consideră că stilul emo "este o modă, ceva trecător, deşi unii îl consideră un stil de viaţă. Îl consider o modă în principal, pentru că se materializează prin aspectul fizic, haine, freză etc., şi în mică parte prin altceva, ca de exemplu, stilul de muzică ascultat. Gusturile nu se discută, iar fiecare stil de muzică e o artă, chiar dacă e stilul emo sau altul. Simple Plan (n.a. formaţie catalogată drept emo) mai ascult rar, am cîteva melodii în playlist". Este cool să ai părul lung, întins cu placa, să porţi converşi, skate-shoes şi să-ţi conturezi ochii cu dermatograf. Am văzut chiar şi un anunţ pe Internet la o frizerie, care suna cam aşa: "O colecţie de freze emo şi frizuri emo pentru cei ce sînt în căutare de o freză mişto!". Cei care vor să fie cool se vor lăuda că sînt emo, dar mulţi adolescenţi au doar simpla înfăţişare cu care să se mîndrească. Adevăraţii emo sînt deprimaţi din diverse motive, nu socializează, au chiar şi preferinţe bisexuale. Unii se automutilează considerînd că durerea fizică este mai puternică decît durerea spirituală şi astfel se pot relaxa. Ei nu vor spune niciodată: da, sînt emo. Cîţi însă din adolescenţii emo de pe stradă sau de pe site-urile de socializare sînt aşa? Se zice că adevăraţii emo au idei sinucigaşe, deşi de cele mai multe ori nu le pun în aplicare. Ajunşi la maturitate, foarte puţini rămîn adepţi ai acestui curent. Această modă este mai răspîndită printre copiii de şcoală generală decît printre cei de liceu. La liceu adolescenţii deja încep să se maturizeze, să aibă altă perspectivă asupra vieţii şi, desigur, asupra stilului emo şi asupra dorinţei de a fi cool. În marile licee ale Capitalei (Colegiul Naţional "Mihai Viteazul", C.N. "Gheorghe Lazăr", C.N. "Sfîntul Sava", C.N. "George Coşbuc"), unde se presupune că se învaţă, iar elevii sînt mai maturi psihic, sînt doar cîţiva adolescenţi emo, deşi frezele tipice şi unghiile negre sînt pretutindeni. Pînă la urmă, tot acest curent emo este doar o modă infantilă, o dorinţă de a fi cool şi o metodă de a agăţa fete. Deşi emo veritabili se vor maturiza, iar gîndurile sinucigaşe vor dispărea odată cu vîrsta, frezele şi unghiile negre vor rămîne ceva mai mult. Pînă una-alta, vă recomand un test pentru a vedea cît de emo sînteţi: http://testemo.tk/. Eu sînt 10% emo, iar prietenul meu Roberto este 24%.