Şi totuşi o reuşită

20 ianuarie 2008   Tema săptămînii

Opinia mea legată de evenimentul Sibiu 2007 - capitala culturală europeană porneşte de la cîteva observaţii banale pe care le-am făcut încă din 2006. Prima observaţie este legată de cîteva reclame stradale apărute în Bucureşti în acel an. Treceam pe lîngă ele şi mă tot întrebam: oare ce vor să zică? Aşteptam zi de zi ca ele să mă surprindă şi să-mi dezvăluie misterul. Acest lucru nu s-a întîmplat. A fost nevoie de intermedierea altor informaţii şi a altor persoane ca să mă ajute să descifrez mesajul bine criptat. Iar la Berlin şi Viena aceste afişe arătau foarte Fabulospirit, sau mai bine spus erau indescifrabile. A doua remarcă porneşte de la cîteva telefoane primite în ajunul Anului Nou 2007, în care mai mulţi amici ce se aflau în capitala culturală a Europei pentru Revelion m-au sunat şi primul lucru pe care mi l-au spus a fost faptul că nu au unde bea o cafea şi lua o banală de chiflă, ca să nu zic de restaurant. M-a mirat că cele 4 telefoane primite au transmis la unison acelaşi mesaj. Şi nu în ultimul rînd, am primit de la amicul Gorzo (pictorul) o poză prin telefon în care am văzut cum bradul capitalei culturale europene este montat de o manieră aberantă: tulpina bradului a fost introdusă într-una din gurile canalului din mijlocul pieţei. Incredibil, dar adevărat. Pornind de la aceste observaţii, am dedus cîteva lucruri pe care le cunoşteam de oarecare vreme. Mai întîi, cred că brand-uirea şi tot pachetul promoţional au fost făcute de o echipă de profesionişti, fiindcă cel puţin a arătat altfel decît arată produsele de prezentare ale instituţiilor culturale de stat. Însă în acelaşi timp am o vagă impresie, şi nu e prima dată cînd mi se întîmplă, că ceva nu e dus pînă la capăt. Deseori observ că instituţiile private din România lucrează la un anumit nivel profesional cu cele private şi mult mai neglijent cu instituţiile de stat. Statul, din păcate, este privit la noi cu dispreţ şi ca o vacă de muls care nu presupune un raport de obligaţie şi responsabilitate. Pe de altă parte, e clar că instituţiile statului nu au fost capabile să comande o anumită calitate, precum şi să gestioneze aşa cum trebuie materialul comandat. În ce priveşte bradul şi lipsa cafenelelor, ne spun un lucru pe care-l ştim de mult prea mult timp: infrastructura şi capitalul uman sînt deficitare în România la mai toate nivelurile. Pe lîngă lipsa de infrastructură - de la drumuri, localuri şi pînă la instituţii care să gestioneze proiecte de anvergură, se mai adaugă şi întîrzierea cu care a pornit pregătirea unui astfel de eveniment. Însă asta este partea nevăzută a aisbergului, dar care afectează, vrem, nu vrem, buna derulare a evenimentelor. Pornind de la aceste date, cred că oricîte cîrcoteli am auzi, evenimentul a fost totuşi o reuşită. Adică s-a reuşit într-un timp foarte scurt, cu o infrastructură destul de rudimentară şi cu instituţii imprevizibile şi neexperimentate cu astfel de acţiuni, să se producă un eveniment cît de cît coerent, destul de vizibil şi divers. În ce priveşte evenimentele propriu-zise, cred că a fost o diversitate care să-i mulţumească pe toţi şi destul de bine dozată. Accentele s-au pus destul de bine, adică pe evenimente cu impact la publicul larg şi care sînt preluate mai uşor de televiziuni. Exista, fireşte, şi riscul să se cadă într-un divertisment ieftin. Au fost totuşi şi evenimente pentru un public mai pretenţios şi cu un standard mai ridicat, aşa că nu ne putem plînge, timp să fi avut. Rămîn la concluzia pe care am mai zis-o: am avut un eveniment mult peste infrastructura şi instituţiile de care dispunem, iar pentru standardele româneşti el a fost o reuşită, adică căldicel.

Mai multe