Se întîmplă în România
Zilele trecute le-am petrecut vorbind cu voluntari şi oameni care lucrează în ONG-uri ce au proiecte de voluntariat. După fiecare discuţie începeam să le povestesc colegilor despre cei cu care am stat de vorbă. Despre doamna Dobre, care este poştaş, locuieşte în comuna Goieşti, judeţul Dolj, şi merge de două ori pe săptămînă acasă la familii de romi să facă tot felul de jocuri educative cu copiii lor, i-am povestit pînă şi mamei mele. Pic într-o admiraţie profundă aproape de fiecare dată cînd cunosc sau aud vorbindu-se despre o persoană care face voluntariat.
Şi totuşi, ce mai e de spus despre voluntariat? Bună parte dintre români îl consideră doar „o activitate neremunerată, inutilă, fără beneficii imediate“, spune colega mea Andreea Ţundrea,
în programul Fondul ONG. Ce îi poate convinge pe români, al căror nivel de trai este destul de scăzut şi pentru care plata facturilor este o preocupare de zi cu zi, că voluntariatul e OK măcar?
Voluntarii de la Ciumîrna
Daniela Ceredeev este una dintre fondatoarele Asociaţiei Proiect Pro Europa din localitatea Ciumîrna. Un „sat de munte împrăştiat“, cum îl numeşte, din comuna Vatra Moldoviţei, judeţul Suceava. A înfiinţat în sat un Centru de Dezvoltare Locală. Este un spaţiu amenajat cu ludotecă, minibibliotecă, sală de
şi spaţiu expoziţional pentru concursuri şi ateliere de creaţie plastică,
-uri, reciclare, recondiţionare şi alte activităţi din aceste categorii. În fiecare săptămînă organizează seri de lectură. Copiii mai mari din sat le citesc poveşti celor mici. „O parte sînt voluntarii noştri, o parte sînt copii din şcoală, eu sînt profesor de limba română, şi vin la activităţile noastre. Le face plăcere să vină. Citim fragmente reprezentative doar, suficient cît să le deschidă apetitul pentru citit. După aceea participăm la o discuţie pe sistemul interpretării de text literar: ce am reţinut, care este mesajul, ce ar fi de făcut mai departe. De cele mai multe ori se duc acasă şi caută singuri cărticica să citească“, spune Daniela Ceredeev.
Efectele voluntariatului asupra unor copii sînt vizibile. „Sînt copii care nu aveau acasă nici măcar o bibliotecă. Acum vin la centru şi cer cărţi ca să citească. Una dintre fetiţe, Valentina, o adolescentă, locuieşte cu bunicii. Părinţii sînt plecaţi în străinătate. Ea a găsit la noi un refugiu. Cel mai mult mă bucur că şi-a descoperit stima de sine. A devenit conştientă de o mulţime de calităţi de care nu era sigură. (…) Are mai multă încredere în ea, vrea să fie utilă, mă întreabă tot timpul cînd poate să mai vină. Nu a participat la foarte multe
-uri, fiind foarte timidă.“ Valentina citeşte, se joacă cu copiii, moderează atelierele şi pregăteşte materialele. E nevoie de un copil mai mare care să fie alături de cei mici, iar ea este printre cei mai prezenţi.
Cititul ajută atît voluntarii, cît şi copiii care participă la ateliere. „Lectura schimbă în primul rînd modul de a gîndi, de a vedea lumea din jur. E tot mai mult o societate a crizelor de repere morale. Literatura poate să conteze în asta. Ei sînt mici şi au nevoie să viseze, au nevoie să creadă în ei şi în cei din jur. Să creadă că pot schimba lumea. L iteratura îi ajută să îşi creeze repere. Şi nu numai asta. Eu îi încurajez foarte mult să fie creativi, să găsească soluţii. Şi nu pot face asta fără să aibă şi experienţa altora în spate. Lectura poate să facă asta“, spune doamna profesoară de limba română.
Preferatele copiilor sînt poveştile. Atunci cînd pleacă de la atelier ştiu tot ce s-a întîmplat pînă la capăt. Cărţile de poveşti sînt colorate şi au personaje de vîrsta lor. Cei mari citesc de la literatură clasică, obligatorie la şcoală, pînă la literatură motivaţională.
Alături de atelierele de lectură, asociaţia organizează şi ateliere de obiceiuri meşteşugăreşti. La ele participă şi cei vîrstnici, care îi învaţă pe copii din obiceiurile şi meşteşugurile pe care le stăpînesc. „Acest lucru îi ajută pe vîrstnici să nu se simtă abandonaţi. Noi susţinem oamenii-tezaur. E o punte frumoasă între generaţii. Sună a şablon, ştiu, dar e o relaţie care se construieşte în timp. (…) Totodată, au momente de responsabilitate faţă de comunitatea lor, de satul în care s-au născut, de locul faţă de care nu se mai simt aşa de ataşaţi.“ În activităţile centrului din Ciumîrna s-au implicat pînă acum 130 de voluntari.
Lucrul cu voluntarii
L-am întrebat pe Răzvan Luca, de la Federaţia Share, din Cluj, cum face să îşi atragă voluntari în proiectele lor. Prin proiectul Day 15, federaţia organizează în fiecare lună cîte un eveniment în care sînt implicaţi tineri. Cluj este anul acesta Capitala Europeană a Tineretului, iar cei de la Share s-au gîndit să fie un proiect dedicat lor. În luna februarie a avut loc „Walls of Cluj“. Au amplasat pe străzile Constanţa, Potaissa şi în Piaţa Muzeului o serie de instalaţii alcătuite din origami. Instalaţiile exprimau mesaje pentru combaterea discursului instigator la ură. Cei 2000 de voluntari au creat 15.000 de origami. De două ori mai mult decît s-au aşteptat. „Tinerii se implică mai uşor în proiecte culturale, în organizarea de evenimente sau spectacole, unde e vorba de muzică sau dans. Dacă există ceva ce îi atrage, vin singuri la voluntariat“, spune Răzvan. Lucrul cu voluntarii e greu. Nu întotdeauna se găsesc persoanele potrivite, iar cele potrivite nu sînt disponibile mereu. Federaţia Share a creat o bază de date de voluntari, ce s-au implicat în evenimentele organizate pînă acum. Există însă o mînă de oameni pe care se bazează, pe care îi pot suna oricînd.
Dacă la oraş voluntarii sînt mai uşor de găsit, la sat lucrurile sînt diferite. Fundaţia Solidaritate şi Speranţă din Iaşi, prin filiala din Săvineşti, organizează cursuri de managementul voluntarilor în mediul rural. „La ţară trebuie să te descurci cu toate resursele. La oraş îţi permiţi să mai alegi. La sat, oricine poate să se transforme în voluntar. Avem persoane de la 15 la 60 de ani. Tinerii nu prea sînt obişnuiţi să facă voluntariat, că fac naveta la oraş majoritatea. Nici nu s-au gîndit că ar putea să facă voluntariat la ei în sat. Şi acum, încet-încet, se adună, se mai anunţă unii pe alţii“, spune Brînduşa Albert, coordonator de programe. Pentru lucrul cu copiii, fundaţia organizează cursuri de animator. Iar pentru vîrstnici, însă nu doar pentru ei, cursuri de lucru manual. Lucrurile produse ar putea fi vîndute şi s-ar transforma astfel în metodă de autosustenabilitate.
În general, voluntariatul se desfăşoară în centre special amenajate, la sediile organizaţiilor sau instituţiilor sau în afara lor. Fundaţia „Adina Stiftelsen“ derulează un proiect de voluntariat în mediul rural, prin care voluntarii oferă sprijin la domiciliu. New Start este un concept nou în România. Oferă sprijin familiilor ce au cel puţin un copil care nu merge la şcoală încă. Ideea acestui tip de voluntariat a fost preluată de la organizaţia norvegiană Stiftelsen Kirkens Bymisjon, din Bergen, Norvegia. Împreună, sînt parteneri în proiectul „Eu, oltean de la ţară, trebuie să fiu educat!“. Ana Dobre, din comuna Goieşti, judeţul Dolj, este unul dintre voluntarii proiectului. De două ori pe săptămînă, merge la cîte o familie de romi din sat. Se joacă cu copiii, stă de vorbă cu cei mari. „Parcă vin mulţumită sufleteşte acasă. Cînd au văzut că nu ne ducem să le impunem nimic, că îi ascultăm, au căpătat încredere“, spune doamna Dobre. Are 49 de ani, patru copii şi lucrează ca poştaş.
Se întîmplă în România
De fiecare dată cînd scriu un articol despre ONG-uri, merg la colegii mei din departamentul de finanţare. Ei mă lămuresc cum stau lucrurile în diverse domenii, ce proiecte sînt, cu cine aş putea să vorbesc.
„Unele proiecte se concentrează pe dezvoltarea infrastructurii pentru voluntari; de exemplu, în Constanţa (Asociaţia Viitorul Romilor), Buhuşi (Asociaţia Există o Şansă) sau Săvineşti (Fundaţia Solidaritate şi Speranţă). Majoritatea promovează voluntariatul şi îşi propun să crească numărul de voluntari în cadrul organizaţiilor, dar şi în comunităţi, în general. De exemplu, Asociaţia Help Autism îşi propune să-şi sporească numărul de voluntari implicaţi în activităţile sale cu 50 de persoane. Tipurile de beneficiari ai proiectelor în care sînt implicaţi voluntari variază. Persoanele defavorizate, cele de etnie romă, seropozitive, elevii cu deficienţe de vedere, precum şi părinţii dintr-o şcoală din Bucureşti sînt doar cîteva dintre acestea“, explică Tudor Cojocariu,
în programul Fondul ONG. Tudor monitorizează o parte dintre proiectele finanţate prin subcomponenta 5.3 dedicată creşterii capacităţii ONG-urilor de a lucra cu voluntarii.
Lucruri similare, dar ceva mai aplicate, se întîmplă şi în proiectele finanţate subcomponentei de voluntariat 1.2, ca metodă de implicare civică. „În principiu, prin proiectele finanţate organizaţiile îşi propun să implice voluntari în activităţi diverse, fie că este vorba de activităţile zilnice ale organizaţiilor, fie că sînt iniţiative noi de schimbare comunitară cu sprijinul voluntarilor. Scopul lor e să crească numărul de voluntari prin campanii de promovare şi recrutare, să formeze voluntari pentru diferite activităţi, să crească numărul de parteneriate cu instituţii de învăţămînt care să ajute la creşterea vizibilităţii voluntariatului, să promoveze voluntariatul în comunităţi rurale. Cîteva exemple: dezvoltarea de programe de voluntariat în biblioteci din ţară (Pro Vobis – Centrul Naţional de Resurse pentru Voluntariat), promovarea voluntariatului în comunităţi rurale interetnice şi implicarea voluntarilor de etnie romă în identificarea şi rezolvarea unor probleme la nivel local (Fundaţia Ruhama), introducerea conceptului de voluntariat şi organizarea de activităţi în penitenciare (Asociaţia Mai Mult Verde), voluntariat sprijinit de angajator (Pro Vobis), în activităţi cu persoane cu dizabilităţi (Organizaţia Suedeză pentru Ajutor Umanitar Individual), voluntari vîrstnici (Fundaţia Bethany), programe de voluntariat de mediu (Fundaţia Raţiu)“, detaliază Andreea Ţundrea,
pentru o parte dintre proiectele finanţate prin componenta de implicare civică.
Sînt peste 50 de proiecte dedicate voluntariatului finanţate prin Fondul ONG, prin cele două subcomponente dedicate. Voluntariatul se regăseşte însă în mai multe proiecte. Multe dintre iniţiative sînt posibile doar cu ajutorul voluntarilor.
Vera Ularu este coordonator de comunicare la FDSC. Proiectele menţionate sînt finanţate prin granturile SEE 2009-2014, Fondul ONG în România.