Scurtă istorie a rezoluțiilor de Anul Nou
Dacă nouă azi ni se pare o modă, via cultura americană, rezoluția pentru Anul Nou are, de fapt, în spate o istorie veche.
Într-un articol de pe history.com, semnat de Sarah Pruit, „The History of New Year’s Resolutions“, se face chiar trimitere la Antichitate. Astfel, se pare că babilonienii, în urmă cu aproximativ patru mii de ani, care au fost și primii care organizau sărbători în cinstea noului an, au fost inventatorii rezoluțiilor. Anul Nou începea, la ei, nu pe 1 ianuarie, ci la mijlocul lunii martie, cînd făceau legăminte de bună purtare către zeii lor. Se legau, astfel, în cadrul ceremoniilor, să-și plătească datoriile și să înapoieze lucrurile împrumutate.
„Aceste promisiuni ar putea fi considerate a fi precursori ai rezoluțiilor noastre de azi de Anul Nou. Dacă babilonienii își țineau cuvîntul, dumnezeii lor le-ar fi acordat favoruri pentru anul care urma. Dacă nu, ar fi căzut în dizgrație – și nimeni nu vrea să intre în dizgrația zeilor.“
La fel se întîmpla și în Roma antică, după ce Iulius Caesar a stabilit data de 1 ianuarie ca fiind începutul noului an. Dorințele romanilor se îndreptau către Ianus, zeul cu două fețe, luna ianuarie simbolizînd pentru romani portalul dintre vechi și nou, iar Ianus fiind zeul care privea și în trecut, dar și în viitor. Lui i se ofereau ofrande și promisiuni de bună conduită pentru anul care începea.
„Pentru primii creștini, prima zi a noului an a devenit ocazia tradițională de a se gîndi la greșelile trecutului și de a decide ce să facă să le îndrepte ca să le să fie mai bine în viitor. În 1740, John Wesley, pastor anglican și teolog creștin, fondatorul metodismului, a creat serviciul de reînnoire a legămîntului, cel mai frecvent ținut în ajunul Anului Nou. De asemenea, cunoscute sub numele de servicii de noapte pentru ceasuri, aceste reînnoiri au inclus citiri din Scripturi și cîntece de imnuri și au servit ca o alternativă spirituală la festivitățile serioase care aveau loc în mod normal pentru a sărbători venirea noului an. Acum populare în cadrul bisericilor evanghelice protestante, în special denominațiunilor și congregațiilor afro-americane, serviciile de noapte care se desfășoară în ajunul Anului Nou sînt adesea petrecute în rugăciune și luarea de rezoluții pentru anul următor.“
În prezent, „în ciuda rădăcinilor religioase ale tradiției, rezoluțiile de Anul Nou sînt o practică în cea mai mare măsură seculară. În loc să facă promisiuni zeilor, majoritatea oamenilor fac doar rezoluții pentru ei înșiși și se concentrează exclusiv asupra autoîmbunătățirii (ceea ce poate explica de ce astfel de rezoluții par să fie atît de greu de urmat).
Conform cercetărilor recente, în timp ce 45% din americani spun că de obicei fac rezoluții de Anul Nou, doar 8% au succes în atingerea obiectivelor.“