Şcoala tinerilor

„Îi mai interesează pe tineri educaţia?“, îl întreb pe Adrian. Împlineşte 19 ani peste cîteva zile şi locuieşte în Bucureşti. Tocmai a terminat clasa a douăsprezecea la Liceul Teoretic „C.A. Rosetti“, profilul matematică-informatică. „Sînt dornici să înveţe, dar majoritatea sînt dornici să înveţe pe feliuţa lor… Adică sînt deschişi la majoritatea lucrurilor, dar nu sînt genul care să ia 10 curat pentru că au ambiţia să ia un 10 curat.“ 

Iniţial, mi-a fost teamă că mi-am ales un „subiect“ total atipic faţă de tinerii din România. Adrian este voluntar Crucea Roşie, merge adesea la atelierele de învăţare non-formală de la Asociaţia Incubator107, a fost voluntar la Acuarela Bistro, din Bucureşti, şi a făcut parte din echipa de organizare a unor festivaluri culturale. În ultima vreme nu a mai avut timp de prea multe lucruri, căci este „în mijlocul Bac-ului“. Pe profilul său de Facebook, însă, sînt trecute toate „experienţele“ lui. 

Pentru Adrian experienţa este importantă. Pe parcursul discuţiei noastre, a amintit de mai multe ori învăţarea experienţială, experienţa în muncă, învăţarea din experienţa personajelor din operele de la limba română. Practica şi metodele aplicate de învăţare îl ajută pe Adrian să înţeleagă lucrurile mai bine. Ca bună parte dintre tinerii din România: „utilitatea activităţilor practice este considerată neîndoielnică, 79% din ei apreciindu-le «utile» sau «foarte utile»“, potrivit studiului Litteris et Virtuti realizat de Youth Monitor. Din acelaşi studiu am aflat şi că „34% din tineri consideră acţiunile de voluntariat o oportunitate de acumulare de cunoştinţe practice utile în perspectivă, atît prin prisma experienţei dobîndite, cît şi ca referinţă în CV“. 

De altfel, utilitatea este un criteriu de selecţie foarte important atunci cînd îşi aleg ce să înveţe. „Vor să fie buni pe feliuţa lor sau să înveţe ceva bun pentru viitor, să fie ceva util. Aşa sînt şi eu, îmi plac multe lucruri, însă nu pot să mă apuc să le învăţ pe toate. Pentru că timp nu am şi nu mi se pare o decizie productivă.“ 

„E ceva inutil în ceea ce ai avut de învăţat pînă acum la liceu?“, adaug eu cu un dram de suspiciune. „Da, chimia, fizica. Sînt făcute mult prea ştiinţific. Mi se pare că se intră prea mult în detalii şi se pierde ansamblul. La chimie, am putea să învăţăm lucruri care se leagă de viaţa reală mai mult.“

„Din punctul de vedere al tinerilor, o mare parte dintre informaţiile primite la şcoală sînt inutile în viaţa de zi cu zi şi nu vor mai fi folosite niciodată după ce vor părăsi băncile şcolii. Din acest motiv o parte dintre elevi studiază exclusiv din dorinţa de a performa şi pentru a obţine statutul social dorit, o altă parte dintre elevi studiază selectiv (ce îmi place dintre toate lucrurile care mi se oferă), iar o altă parte resping complet zona educaţională (deoarece nu îi înţeleg rostul, nu neapărat pentru că nu simt nevoia sau pentru că sînt dezinteresaţi de conceptul de educaţie)“, este de părere Dan Petre, sociolog şi fondator

. 

Din orice operă sau teorie, pentru Adrian este important să se aleagă cu ceva ce îi foloseşte în viaţa de zi cu zi sau la nivel personal. Profesorii care reuşesc să transmită acest lucru au toată aprecierea. „Sînt foarte mîndru de profa’ de română. Pentru că ea, atunci cînd ne explică personajele sau anumite scene, ne face să înţelegem ceva din ele, ceva în profunzime. De ce a făcut Nică ce a făcut, de exemplu, sau care este drama Otiliei. Şi cumva, încearcă să preluăm o lecţie de viaţă… Îmi place că vrea să plecăm de la română oameni. Adică să empatizăm cu personajele acelea şi să aplicăm mai departe ce am învăţat în experienţa noastră. Atunci cînd empatizezi şi vezi ce rost are. Recunosc că altfel nu aş fi învăţat cu plăcere comentariile, pentru că nu aş fi înţeles nimic din ele.“ 

„În contextul şcolar, individualitatea şi creativitatea sînt mai degrabă pedepsite decît încurajate. Percepţia tinerilor este că memoria şi submisiunea sînt valorizate şi lăudate, pe cînd orice iniţiativă

sau creativă este penalizată. În faţa acestei realităţi percepute de către elevi, aceştia au abordări polarizate: aleg fie supunerea, fie rebeliunea“, explică Dan Petre. Ca să spună opinii literare, Adrian este de părere că e nevoie de un anumit tip de limbaj. Eseurile sînt dictate în timpul orei de către profesori sau se găsesc în culegerile de comentarii. De obicei, profesorii îi pun să înveţe de acolo. 

Pentru examenele la limba română, la subiectele de literatură, Adrian încearcă să îşi adune toate ideile şi să le îmbine cu ideile lui. Profesoara de limba română l-a învăţat că în cele două paragrafe destinate opiniilor proprii, din orice comentariu literar, are dreptul să scrie orice, dacă este argumentat. „Nu m-am prins eu foarte bine cum ar trebui să îmi spun opinia. Ar trebui să spun despre Ion că sînt împotriva a ceea ce face. Sau că nu-mi place relaţia dintre Otilia şi Pascalopol“, spune Adrian rîzînd. Ştie că trebuie să argumenteze apartenenţa la genul liric, experienţa de viaţă revine însă în discuţie. 

Studiul Litteris et Virtuti mai arată şi că satisfacţia tinerilor faţă de sistemul de învăţămînt din România este medie. Printre motivele de supărare sînt incoerenţa deciziilor şi lipsa de stabilitate, frecvenţa schimbărilor – aspecte „taxate serios“ de către tineri.

Profesorii nu dau cele mai mari motive de nemulţumire. Bună parte dintre tineri spun că au cel puţin un exemplu de profesor pe care îl admiră. „E super-prietenoasă, noi mereu rîdem la orele ei. Şi e şi serioasă, vrea să luăm 10 pe linie, chiar dacă mai facem o glumă cu ea. Nu dă note pentru prietenie, însă. Mă înţeleg bine cu ea şi tot am luat un 2“, spune Adrian despre profesoara de limba română din liceu. Pentru tineri, „un profesor bun este cel care dovedeşte că este un bun cunoscător al materiei. În plus, ca metodă de predare şi interacţiune cu elevii/studenţii, acest tip de profesor pune accentul pe înţelegerea materiei şi insistă pe creativitatea elevului în dauna memorării mecanice. Este în mod categoric o persoană corectă. Este apropiat de elevi, interactiv, încărcat cu exemple practice şi, nu în ultimul rînd, cu simţul umorului“, mai menţionează raportul de cercetare al Youth Monitor. 

Adrian vrea să se înscrie la Facultatea de Marketing din cadrul Universităţii Bucureşti. Este prima sa opţiune. „Chiar dacă e materia mai veche şi profesorii mai prăfuiţi, se face carte. În acelaşi timp, mă gîndesc la SNSPA, pentru că intru în contact cu agenţiile de publicitate şi contează cînd vreau să îmi găsesc loc de muncă.“ I-am propus lui Adrian să îşi facă testul de interese de pe site-ul Pemeserie.ro. Am primit cîteva vouchere la un eveniment organizat de Samsung despre aspiraţiile de carieră şi potenţialul noii generaţii. I-am trimis unul, rugîndu-l să îmi spună care sînt rezultatele. „Am profil investigativ. Şi ceva cu bibliotecar… nu mă regăsesc foarte bine în ce spuneau acolo. Sau poate nu văd eu la mine lucrurile astea. Mi-a ieşit că am latura artistică destul de bine dezvoltată. Ceea ce e bine pentru ce vreau eu să fac mai departe. Am trecut la început, la locuri de muncă dorite,

, grafician la reviste (DTP) şi organizator de evenimente.“

Pentru Adrian, cariera aleasă nu este atît de departe de interesele personale. Mulţi dintre tinerii din România îşi aleg meseria în funcţie de beneficiile materiale sau de statutul social pe care le aduce. Vocaţia nu este întotdeauna un criteriu în alegerile lor. „Deşi ai mei mi-au sugerat, eu nu am vrut să continui ca programator. Nu mă duc în IT, zeul job-ului bine plătit prin muncă uşoară, spre care se orientează acum toată lumea.“ 

Laura Chilom, specialist comunicare eJobs, confirmă interesul tinerilor pentru locurile de muncă din IT: „Job-urile spre care se îndreaptă cel mai mult tinerii fac parte din industrii precum: IT (software şi hardware),

(sînt foarte apreciaţi vorbitorii de limbi străine exotice), marketing, relaţii publice, grafică/web design, inginerie, telecomunicaţii, turism şi vînzări. Acestea sînt totodată şi cele mai bine reprezentate prin oferte de job-uri pe piaţă, oferindu-le astfel tinerilor posibilitatea să aleagă dintr-o paletă foarte variată. Din feedback-ul primit atît din partea candidaţilor, cît şi din partea companiilor, am observat şi noi că în rîndul tinerilor este răspîndit fenomenul schimbării direcţiei urmate pînă în momentul angajării, în sensul că urmează o specializare în timpul facultăţii şi apoi lucrează în cu totul alt domeniu. Acest lucru este posibil şi pentru că aceşti tineri deţin un număr important de competenţe (cunoştinţe IT, limbi străine etc.), altele decît cele formate în perioada studiilor universitare şi, pornind de la această bază, ei pot învăţa/practica diverse meserii“.

Adrian mărturiseşte că alegerea facultăţii şi cea a locului de muncă pe care şi-l doreşte nu au la bază o cercetare a pieţei. Îi place să scrie mesaje, a mai scris articole pentru Societatesicultura.ro şi ştie să facă design grafic. I-ar plăcea să lucreze într-o agenţie de publicitate. Şi marketingul e interesant, căci învaţă şi alte lucruri referitoare la vînzări. Pentru viitor, e dispus să se reorienteze şi e deschis la noi oportunităţi.  

Vera Ularu este coordonator de comunicare în cadrul FDSC.