Sărată ca lacrimile mele

Cu trei zile înainte de a pleca în tabără la Năvodari, la controlul pe care ni l-au făcut la grădinița cu program prelungit („cămin“), mai mulți copii din grupa mare am fost depistați cu păduchi. Îmi doream nespus să văd marea. Aveam șase ani și în toamnă urma să merg la școală. Ai mei au încercat, pînă în ultima clipă, să mă convingă să renunț la decizia radicală de a mă tunde la zero ca să pot pleca în acea călătorie. N-am vrut. Am mers la Ciufulici, m-am cocoțat ca de obicei pe căluțul învelit în vinilin maro și frizerița a început să plimbe mașina pe scalpul meu. Bucăți de suflet cădeau pe podea, nu fire de păr. Lacrimile mi se înnodau sub bărbie. Am așteptat ca totul să se termine și abia apoi m-am uitat în oglindă. Mi-am acoperit capul cu o pălărie albă de soare și am plecat cu mama să facem ultimele cumpărături pentru călătoria din zori.

Cînd m-au întrebat, la telefon, cum e marea și dacă îmi place, le am spus: „E sărată ca lacrimile mele“. Am plîns și am rîs mult în prima mea tabără. Sacrificiul de atunci o fi contat în relația de mai tîrziu, cînd nu mi-am putut imagina verile fără statul pe plajă.

Cu familia am mers în anii următori la Constanța, Mamaia și Sfîntu Gheorghe. Pielea roșie a mamei, rochia ei galbenă, din pînză topită, cu care se îmbrăca atunci cînd ieșeam seara la restaurantul unde cînta Aurelian Andreescu, iaurtul rece cu care mă tampona ca să mă răcorească, după ce stăteam la soare, toate înseamnă pentru mine marea.

În anii studenției am stat cu cortul la 2 Mai și în Vama Veche. Plecam pentru o săptămînă și rămîneam patru. Sînt, în continuare, amintirile cele mai dragi și marea cea mai adevărată. Pot să închid oricînd ochii și să văd drumul în pantă, pînă în golful mic, pe care îl coboram mereu în grabă.

Am migrat apoi spre marea bulgărească și am bătut coasta pînă la granița cu Turcia, unde am descoperit Sinemorețul, care mi a plăcut enorm. Au venit la rînd Mediterana, Adriatica și Oceanul Atlantic.

Le mulțumesc invitaților mei pentru că au reconstituit atmosfera mersului lor la mare. Vîrstele acestor călătorii. Dosarul de acum arhivează amintiri și senzații. Imaginați-vă că tocmai ați primit o vedere cu „Salutări și gînduri bune de la mare. Noi sîntem bine sănătoși, ceea ce vă dorim și vouă!“

Ilustraţie de Ion BARBU