„Sala“, aici şi dincolo
Sînt născută într-un sat făgărăşean, Grid. Am copilărit aici, am petrecut toate vacanţele şi toate verile în acest minunat colţ de lume. Copiii mei au fost crescuţi de bunici în legile, tradiţiile, obiceiurile, portul, moralitatea, curăţenia, simplitatea moşilor noştri. De douăzeci de ani m-am stabilit cu familia în Suedia. Trăim între două culturi, cu rădăcinile adînc înfipte în lutul satului care m-a format.
Am cu mine costumele mele populare pe care le port cu drag la concertele mele, am cuverturile ţesute la „lampă“ de bunica şi de mama mea.
Satul avea pe vremea mea trei „instituţii“ care marcau, confirmau, autenticizau viaţa gridanului: Şcoala, Biserica şi Căminul cultural – „Sala“ cum o numeau sătenii. „Frumosul“ era cuvîntul care le lega. Să înveţi frumos, să te porţi frumos, să asculţi frumos, să dai bună ziua frumos, să te cureţi frumos pe papuci cînd intri, să te îmbraci frumos, să mulţumeşti frumos.
„Sala“ – Căminul cultural avea o funcţie socială/publică/culturală. Aici se ţineau toate întrunirile sătenilor. Aici se dezbăteau problemele satului. Aici se făceau serbările şcolare.
Aici era localul pentru sărbătorirea marilor evenimente: nunţi, botezuri, parastase, balul de Sfînta Marie, Jocul la Crăciun, la Bobotează, la Paşti... Sala – Căminul cultural era şi este un mecanism de transmitere a culturii începînd cu tradiţiile/obiceiurile, portul, de către bătrîni, spre generaţiile mai mult sau mai puţin înstrăinate.
Trăind aici într-o altă cultură, automat trăieşti evenimentele într-un permanent paralelism.
Satul suedez îşi are şi el un Cămin cultural, dar rolul lui este mai degrabă al unui local de închiriat pentru anumite activităţi. Modernismul a schimbat viaţa ţăranului suedez, apropiindu-l de confortul şi traiul orăşeanului.
Funcţia socială/publică este preluată de Casele parohiale de pe lîngă biserici, care organizează întruniri pentru copii, tineret, bătrîni cu diverse activităţi. Tradiţiile, ca de exemplu Sărbătorirea mijlocului verii, cînd lumea vine îmbrăcată în costum popular, sînt foarte bine reglementate (şi se desfăşoară în locuri special amenajate). Şi planificate cu mult timp înainte de către instituţiile statului.
Viorica Ciurilă a făcut parte din Filarmonica „George Enescu“. În prezent locuieşte în Suedia, unde desfăşoară proiecte culturale.
Foto: V.Dorolţi