„Să-și închidă telefoanele, să vină la fix...” Trei întrebări pentru Tudor CHIRILĂ

8 februarie 2023   Tema săptămînii

Cum caracterizați publicul de teatru din România? Cît de mult s-a schimbat el în ultimii ani? 

Cred că un amănunt extrem de important este că publicul de teatru a îmbătrînit. În sensul că el nu e dublat de un aflux de tineri care să păstreze media de vîrstă a spectatorilor într-o zonă rezonabilă. Mai cred că publicul de teatru are o zonă hardcore, aceea a împătimiților, care bifează cel puțin patru-cinci spectacole pe lună, spectatori de teatru cu ștate vechi, și un public mai superficial, axat poate mai mult pe dinamica de entertainment, care își propune să se simtă bine. O întrebare interesantă este cum a schimbat sau schimbă tehnologia paradigma consumului de teatru. Nu reușesc să-mi închipui așteptările spectatorului care are acces la atîta conținut încît riscă să se piardă în el, toate serviciile de streaming aflate în casele românilor cu venit mediu sau peste mediu. Nu-mi dau seama dacă teatrul e considerat o alternativă la acest tip de conținut sau e doar încă o formă de consum light. E de analizat în ce măsură lumea merge la teatru după „vedete”sau se documentează vizavi de text, regizor, gen. Aici scoatem din discuție publicul avizat, desigur. 

Cum comunicați cu publicul dumneavoastră pe scenă și dincolo de ea? 

Ca actor îmi fac rolul. E atît de simplu. Relația spectator-actor se naște de la sine, odată cu desfășurarea spectacolului. Îmi place să-mi urmez rolul și să nu-mi schimb partitura în funcție de reacții. Un spectacol e diferit, într-adevăr, pentru că publicul e diferit, dar și pentru că tu vii cu un bagaj energetic diferit în fiecare seară. Constantă la mine e încercarea de a-mi respecta partitura așa cum a fost gîndită. La concerte e cu totul altceva, acolo libertatea e mult mai mare și nouă ne place să stimulăm publicul, să-l luăm cu noi în barcă, să-l punem la treabă cu vocea, să-i aducem aminte că a venit acolo ca să cînte, nu doar să contemple detașat. E distractiv. 

Dincolo de scenă există social media. În pandemie, treaba s-a acutizat. Casele de bilete ar putea fi extrem de ușor desființate. Oamenii cumpără online. Peste 55% din cei 9.000 de spectatori ai turneului național cu „Visul american” au aflat de turneu de pe pagina mea de Facebook. Alți 16% din media online, restul din media clasică. Foarte puțini au venit pe filiera afișajului stradal. Schimbarea raporturilor e uriașă. Așa că încerc să fiu prezent cu proiectele mele în social media. Pentru teatru, mai mult Facebook, pentru muzică mai degrabă Instagram, TikTok și YouTube.

Ce așteptări aveți de la publicul dumneavoastră? 

La teatru, să-și închidă telefoanele. Să nu filmeze în timpul spectacolului, e o practică din ce în ce mai agasantă. Să vină la fix. Să nu se năpustească la garderobă, la aplauze. Să aplaude așezați pe scaun, așa cum e firesc, nu să-mi dea senzația în fiecare seară că iau premiu pentru întreaga activitate, ridicîndu-se în picioare. La concerte, să se simtă bine, să se bestializeze.

Tudor Chirilă este actor și muzician.

Mai multe