"Să nu preacurveşti!"

15 septembrie 2005   Tema săptămînii

Nimeni nu pare să-şi fi pus serios, în ultimii ani, problema reglementării prostituţiei. Privită cu îngăduinţă de poliţie şi prefectură, practicată feudal şi promiscuu prin case de rendez-vous, moteluri de pe marginea autostrăzii sau parcări ferite, prostituţia ilegală de la noi este o ramură viguroasă şi lucrativă a corupţiei-mamă. La ştiri, ea pare o fatalitate benignă şi prea omenească. Cînd vine totuşi vorba despre "sănătate publică" şi exploatarea omului de către om (traficul de carne vie), se mai aud voci publice îngrijorate şi exclamative. În 2000, deputatul independent Florian Udrea a înaintat Camerei Deputaţilor o "Propunere legislativă privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Cabinetelor de Servicii Sexuale în scopul controlului şi combaterii fenomenului prostituţiei şi proxenetismului". Iniţiativa nu a fost nici măcar discutată, fiind considerată anticonstituţională. Recent, doi deputaţi din opoziţie s-au dus pe centură şi au vorbit cu "fetele" despre meseria pe care, vrînd-nevrînd, o practică. La invitaţia (filmată) de a participa, în Parlament, la o discuţie tematică, fetele au rupt-o la goană mîncînd trotuarul. Sînt totuşi servicii pe care, deşi în ilegalitate, le pot refuza. Pînă la urmă, cui foloseşte, în această chestiune delicată, dar nu mai delicată decît altele, politica struţului? Se pare că tuturor. Proxeneţii racolează cum au făcut-o întotdeauna; fetele se reciclează la "şcoala vieţii", scăzînd din sumă impozitul lunar al amenzilor la poliţie, poliţia mai iese în natură, "societatea" se dezice şi deploră vremurile (burghezo-moşiereşti) ale haznalelor seminale instituţionalizate. Pe de altă parte, Biserica Ortodoxă s-a dovedit profund îngrijorată de orice iniţiativă juridică privind legalizarea prostituţiei. În recentul studiu despre prostituţie semnat de doamna Elena Macavei, profesoară la Universitatea din Sibiu, sînt expuse opiniile "Grupului de iniţiativă pentru apărarea familiei" despre Faţa ascunsă a legalizării prostituţiei: "Legalizarea prostituţiei nu înseamnă decît legiferarea nedreptăţii sociale, a violenţei, a abuzului şi a exploatării sexuale, a încălcării demnităţii umane, legiferarea crimei, a uciderii sufletului şi trupului unor fete care nu au decît vina nedreptăţirii lor de către o societate bolnavă... Statul, oamenii care validează prostituţia ca meserie nu pot fi numiţi creştini... ci doar garanţi ai ipocriziei..." Măcar discuţia aceasta despre ipocrizie ar merita purtată - cu sociologii, psihologii, juriştii, jurnaliştii şi oamenii Bisericii interesaţi. Pentru că, orice s-ar spune, porunca a şaptea, din care vin multe dintre preceptele religioase ale curăţeniei morale, este "Să nu preacurveşti!", şi nu "Să nu reglementezi preacurvia!". (S. S.) argument

Mai multe