Să mai inventăm un TVR - dialog pe gtalk

5 mai 2010   Tema săptămînii

Manuela Preoteasa: Am impresia că orice am spune despre TVR s-a mai spus, situaţia e neschimbată de ani buni, ceea ce se întîmplă e déjà-vu. Eu m-aş concentra pe soluţii, în această discuţie, fie ele rezultatul imaginaţiei – utopie.

Iulian Comănescu: Hai să vedem ce se întîmplă prin Parlament. Legea cea nouă a TVR are de ani de zile un singur avocat, pe Raluca Turcan. Dacă se adoptă, vom avea Consilii de Administraţie mai puţin politice la radio şi TV, numiri separate de ciclurile politice şi desprinderea funcţiilor de preşedinte de Consiliu de Administraţie şi de director general.

M.P.: Dilema e acum dacă vor numi noul consiliu pe legea nouă, ceea ce ar fi o schimbare, sau fac ceea ce au făcut toţi cei dinainte, au folosit respingerea raportului doar să-i înlocuiască pe ai lor cu ai noştri.
Temerea mea e că evenimentele se precipită, iar numirile vor fi făcute ca şi pînă acum. Dacă ai fi consilierul lui Adrian Sârbu şi TVR ar fi manageriată de el, ce ai face cu TVR?

I.C.: E greu de spus ce-aş face în chip de consilier al lui Adrian Sârbu, care ar manageria TVR. Să presupunem că sîntem în 2025, sună mai bine. Adrian Sârbu ar putea fi în aceeaşi situaţie în care era acum cîţiva ani Valeriu Lazarov, cînd îmi spunea că ar vrea şi nişte emisiuni poziţionate „sus“. Sârbu ar fi pe locul 1 în top 300 miliardari români şi n-ar mai avea nimic de dovedit în mediul privat. Ce-ar putea să vrea de la TVR? În 2025, TVR ar fi probabil o entitate care se vede pe ecrane, dar din care mai mult de 50% e digital şi Internet. Programare neliniară. Adică ce vede cineva pe ecran ar putea fi accesat cu telecomanda atunci cînd vrea, nu „la ora la care se difuzează“.

M.P.: TVR a moştenit public prin acoperirea naţională, prin poziţionarea în rural, e un public important acolo, nu acel public cu care sîntem obişnuiţi să măsurăm în „urban“, dar un public destul de fidel televiziunii. E de ignorat? Ca reţetă de business? Ar trebui să vorbim despre o asemenea reţetă.

I.C.: De fapt, lîngă Odorhei, am văzut un soi de rulotă de porcar din care se iţea o antenă de DTH. Nu e în nici un caz o insultă la adresa porcarilor maghiari. Poate discriminare pozitivă. Nu ştiu dacă ai noştri au. În orice caz, asta arată că orice public e o miză pentru întreprinzători. Farfuria de DTH era privată.

M.P.
: Serios, dacă ar fi Sârbu la TVR, ce ar face? Crezi că ar tabloidiza-o?

I.C.: Entertainment. Dacă vrei să-i zici aşa, da. Presa e un fel de cerc vicios. Nu poţi servi interesul public fără să satisfaci interesul sau interesele publicului, iar acestea nu sînt totdeauna foarte înalte. Sârbu a avut o viziune atunci. Cred că ideile cu 18-49, urban, au apărut după. În orice caz, pe vremea aceea nu existau peoplemetre. Mai tîrziu au apărut cele oficiale. Erau nişte studii IMAS, cantitative, cred, prin 1997-1998, cînd „se fierbea“ generaţia PRO. Sînt curios cum arătau demograficele PRO TV-ului din anii ’90. S-ar putea să avem surprize în mediul rural şi mai ştiu eu unde. Atîta cît ajungea cablul la vremea respectivă. Da’... deocamdată Sârbu are alte treburi. Acum vreo doi ani, Vîntu îi propunea să se angajeze la Realitatea. Acum nu prea cred că mai are chef să-i facă aceeaşi ofertă, şi nu fiindcă Sârbu a mai urcat o treaptă la CME.

M.P.: Ideea era dacă se mai poate face ceva în cazul utopic (ipotetic e prea puţin spus) că ar putea fi adus cel mai bun manager. Ce manager bun de business TV cunoaştem? Sârbu, Sergiu Toader?

I.C.: Uite, Sergiu Toader... era să zic că mai are de făcut undeva profit ca să poată conduce TVR. Dar nu-i aşa. La TVR are de cheltuit. Cît erau banii din abonamente? Vreo 80 de milioane, parcă? Sergiu Toader ar putea fi bun fiindcă ştie să cheltuiască.

M.P.: 76 de milioane din abonamente în 2009 şi total venituri 135 milioane euro. Ai sesizat problema de fond. Acolo unde se stă pe un munte de bani, se duce naiba management-ul, şi e valabil pentru oricine.

I.C.: Mai e un lucru de spus. Mi se pare greşit pusă problema management-ului TVR în parametrii „face/nu face profit“. Nicolau se pare c-a făcut. Şi totuşi TVR nu s-a ocupat de interesul public în mandatul lui. Ce înseamnă profit cînd îţi vin atîţia bani de la abonaţi?

M.P.: Mă întrebai de bani, sînt mulţi, mulţi bani, 135 milioane de euro, venituri totale anul trecut, în condiţiile în care televiziunile conduse de Sârbu, cu tot ce includ ele, inclusiv Internet, au făcut 126 milioane de euro în 2009, potrivit raportului anual. Îţi dai seama ce s-ar putea face cu banii aceştia, la modul real? TVR înghite enorm şi e în criză financiară.

I.C.: Nu mă deranjează că înghite enorm, repet. Problema e unde se duc toţi banii ăştia. Se duc în TVR Info şi mai ştiu eu unde.

M.P.: Vorbeam cu un tehnician din TVR un om care a fost prins sub zăpadă cînd se ducea să repare un releu, la munte. Mi-a spus că au dotări foarte bune, dar sînt foarte puţini oameni care ştiu să lucreze cu ele şi nu sînt folosite. Dacă nu există competenţă atît în conducerea afacerii de televiziune, cît şi la fiecare nivel, totul va fi în van. Poţi să iei oameni din ONG-uri, aceştia pot fi critici perfecţi, dar nu ştiu să managerieze o televiziune.

I.C.: Orice s-ar zice despre ONG-uri, în zona de media ele au un rol de care s-au achitat măcar parţial. Lucrurile astea gen know-how comparat pe sisteme legislative şi altele. Dacă nu era societatea civilă, cine ştie ce proiecte aveam prin Parlament...

M.P.: Total de acord, dar una e să îţi faci treaba ca ONG, e dezirabil să fie societatea civilă reprezentată în Consiliul de Administraţie al TVR – cum apărea într-o variantă a proiectului de lege –, dar alta e să conduci efectiv. În Slovenia este cazul prim-ministrului Janez Jansa, fost ziarist condamnat la 18 luni de închisoare, în anii ’80, pentru opoziţie la regimul comunist. Ajuns la guvernare, în 2008, a fost acuzat de presiuni politice puternice asupra ziarului Delo, un ziar extrem de influent, comparat în New York Times (21 ianuarie 2008) cu Le Monde sau cu The Times of London. Presiunile au dus la spargerea redacţiei şi la zguduirea credibilităţii.

I.C.: Ca să ieşim din... aporie – că tot platonizăm aici – ce-ai zice de Tudor Giurgiu director general? Preşedinte de Consiliu de Administraţie punem pe altcineva, fiindcă cele două funcţii s-ar separa în utopia noastră, conform legii cu care se zbate Raluca Turcan. Cum comentezi?

M.P.: Am amintit mai devreme comparaţia între Delo şi Le Monde, de aceea întreb: Cînd a fost TVR comparabilă cu ADR sau WDR? Poate eu aş aduce un neamţ .

I.C.: Nici măcar cu ZDF nu se compară TVR… ARD e o chestie federală, o combinaţie de televiziuni de landuri.

Care sînt soluţiile?

M.P.
: Rămînem la soluţia „director de import“?

I.C.: Un neamţ la TVR ar fi bun. Gordon Lovitt, consilierul britanic al lui Tudor Giurgiu, a făcut destule la vremea respectivă. Printre altele, emisiunile realizate de independenţi.

M.P.: S-ar putea reforma TVR aşa? Nu doar director neamţ, ci toată echipa? Jurnalişti importaţi din Germania sau de la Delo din Slovenia (că tot au demisionat  ).

I.C.: Aş mai aduce o companie de consultanţă pe resurse umane. Dar ar trebui să fie una care a privatizat un colos estic sau ceva. Fiindcă problema nu e numai să faci o organigramă care să stea în picioare, ci şi un întreg proces de public affairs ca să remaniezi legislaţia. Dar cine va merge la fineţuri referitoare la numărul de angajaţi, la concedierea lor etc.? Poate supercompania de resurse umane, strategii organizaţionale, cum s-o fi numind... Toată lumea vede problema TVR ca pe una politică. Dar, undeva, dedesubt, există 3000 şi mai bine de angajaţi, care fac pui gen TVR 3 şi TVR Info, care, la rîndul lor, cer alţi angajaţi...

M.P.: Mai e o soluţie. Simplă. Schimbi numele instituţiei. Şi o reinventezi. O laşi pe vechea să se autofinanţeze, din contribuţii de la oameni, şi faci alta nouă, în care investeşti trei ani.

I.C.: Da, în ce spui tu e o idee foarte bună. Dacă ne uităm peste gard, ziceam de ARD că e o federaţie de televiziuni de land, dar există şi ZDF, la fel de respectabilă, care e o instituţie central(izat)ă.

M.P.: Nu văd de ce să aloci peste 120 de milioane de euro pentru o televiziune care face la ştirile de seară zero cu virgulă. Înţeleg că audienţă cu orice preţ nu e un obiectiv în sine, dar nu s-a făcut remarcată nici prin jurnalism de calitate.

I.C.:
În Marea Britanie există BBC-ul, finanţat prin abonamente, dar şi ITV-ul, care are un regim public-comercial. O soluţie ar putea fi să inventăm o concurenţă TVR-ului. Asta se poate face destul de uşor. Pui la bătaie unul din multiplex-urile naţionale (acum avem mai multe, pe noile reglementări) pentru privaţi, cărora le dai un set de criterii de conţinut care să se reducă la interesul public. ITV-ul sau aşa-numitul Channel 3 e tot un conglomerat de genul ăsta. Sigur că digitalizarea te duce la problema receptoarelor, a televizoarele, care sînt vechi în zonele sărace/rurale.

I.C.: Poate le zici lui Sârbu, Voiculescu, Vîntu să cumpere set-top box-uri pentru ţărani... De ce nu? Poate au motive să o facă.

M.P.: În Marea Britanie statul a dat subvenţii pentru receptoare sau convertoare.

I.C.: Da, se pot imagina o mulţime de modele. Să rezumăm, mergînd pe ideea unui ITV românesc: ar fi vorba de un prestator de servicii publice cu implicare privată; privaţii primesc beneficii de la stat sub diferite forme, altele decît materiale. Se pun la bătaie acum frecvenţe digitale. Acest gen de instituţie ar face exact ce face în Marea Britanie – concurenţă la celălalt serviciu public de televiziune.

O concluzie

E uşor să proclami sfîrşitul unei epoci, e uşor să critici şi să declari că ceea ce era înainte nu mai e bun, e uzat moral sau trebuie reformat. Ce pui însă în loc? Exerciţiul nostru a fost o încercare de a trage un semnal de alarmă asupra şabloanelor în care, de cele mai multe ori, gîndim reforma, fără să luăm în calcul că poate subiectul discuţiei în sine, unghiul de abordare trebuie reformat profund. Vă invităm ca această discuţie să continue online unde aşteptăm soluţiile dvs. pe tema reformei TVR.

Manuela Preoteasa este jurnalistă la EurActiv.ro şi HotNews.ro, asistent universitar la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, autoare a mai multor studii despre mass-media.
Iulian Comănescu este expert în comunicare, deţine firma de consultanţă media Comanescu SRL, furnizor de studii de specialitate pentru piaţa media.

Mai multe