Să fim cool!

Cool (în engleza veche, col), în sens literal, nu înseamnă prea multe: nici rece, dar nici cald, ci răcoros. La figurat, însă, adjectivul a dezvoltat o serie de înțelesuri: e atestat încă din secolul al XIV-lea ca „arătînd răceală, apatie sau aversiune”; substantivul corespunzător este folosit, pe la 1650, pentru „absența confuziei mentale sau a surescitării”, la 1670 pentru „absența sentimentelor calde”, iar o „îndrăzneală calmă” e menționată în jurul lui 1750, conform dicționarelor. Limbajul comun de azi le reține pe toate („calm”, „liniștit”; „indiferent”, „rece”, „apatic”; „obraznic”, „impertinent”). Începînd cu anii 1930 și avînd ca punct de plecare limbajul familiar al populației afro-americane, la cele de mai sus se adaugă sensul (apreciativ) de „modern”, care se va extinde în deceniul următor: dicționarul etymonline.com precizează că întrebuințarea curentă a adjectivului cool, ca termen general de aprobare, datează de la sfîrșitul anilor 1940, cînd e promovat intens în rîndul iubitorilor de jazz, mai întîi cu referire la acest gen muzical, apoi la orice lucru demn de admirație (minunat, grozav, excelent).

Cuvîntul și-a lărgit enorm clasa lexicală, uzul și răspîndirea geografică (a traversat de mult granițele americane), dovedind o longevitate și o actualitate greu de egalat de epitetele și interjecțiile echivalente (cuvintele din slang – registrul expresiv, colorat și inventiv de care aparține și cool – se demodează repede, au, de regulă, o viață scurtă, trecătoare, răspunzînd nevoii de noutate a vorbitorilor). El e și adjectiv, și substantiv, și verb, și interjecție, acoperind multiple niveluri de referință. Se folosește și în loc de OK (ca aprobare). Apoi, te declari (singur) cool (I’m cool) pentru a refuza politicos o ofertă a interlocutorului; îl incluzi pe acesta (We’re cool) ca să exprimi faptul că nu există nici o animozitate între tine și el. O perioadă de cooling-off este pauza de comunicare în care intră două părți aflate în dispută, pentru reducerea ostilității. Mai mult, despre un om foarte stăpîn pe sine, rațional, echilibrat, spui că e as cool as a cucumber (literal:„răcoros ca un castravete”).

Cu precădere, comparația din urmă, foarte veche și încă nedemodată, poate surprinde. Farlex opinează că expresia, atestată încă de pe la 1600, s-ar putea baza pe faptul că, pe caniculă, interiorul castravetelui rămîne mai rece decît aerul, observație populară confirmată, în vremurile moderne, de măsurători agronomice care ar fixa temperatura acestuia la o diferență de 20 de grade în minus față de mediul ambiant. Călina Gogălniceanu oferă, în Dicționar de expresii englezești, o posibilă explicație pentru asocierea dintre un om și un castravete prin faptul că leguma în cauză „produce balonare, deci un disconfort care ar contribui la scăderea elanului pentru orice acțiune”, de unde indiferența, nepăsarea și lipsa de entuziasm. 

Asocierea unei calități a mediului și lucrurilor exterioare (răcoarea) cu o însușire mentală (calmul ori absența supărării), pe care o vedem în sensurile figurate ale cuvîntului cool, ar putea fi, cred, tributară medicinei occidentale a Evului Mediu. Învățăturile lăsate de Galenus, ultimul mare medic al Antichității, împletite cu patologia lui Hipocrate și cu teoria lui Aristotel despre nașterea și degradarea corpurilor, explicau că omul e alcătuit din patru umori asociate cu patru calități și patru elemente: sînge (cald și umed, asociat cu elementul aer), flegmă (rece și umedă, asociată cu elementul apă), bilă (fierbinte și uscată, asociată cu elementul foc) și atrabilă/bilă neagră (rece și uscată, asociată cu elementul pămînt). Excesul unei umori impregna temperamentul: sanguin (vesel, optimist, expansiv); flegmatic (calm, răbdător); coleric (nerăbdător, furios); melancolic (trist, sensibil). Dacă ne uităm la cum se leagă calitatea „rece” cu însușirea „calm” în temperamentul flegmatic, s-ar putea să avem răspunsul.

O ultimă observație. Dincolo de teoria umorilor, care ține acum de istorie, metaforele din jurul lui cool se bazează pe experiența fizică a omenirii cu furia și cu alte emoții negative, „fierbinți”. Ar trebui să vedem aici o confirmare a ipotezei lansate de George Lakoff și Mark Johnson, conform căreia metaforele provin din trup și par să fie expresii verbale ale răspunsului instanțiat neural de creierul uman în urma interacțiunii cu mediul. Medicina modernă descrie cu exactitate mecanismul care leagă acest tip de emoții de căldură: hormonii stresului sînt eliberați în sînge, inima își intensifică ritmul, iar vasele se îngustează, astfel că tensiunea arterială crește, iar corpul se încălzește foarte repede. Sîngele (după Galenus, cald!) circulă cu viteză și năvălește în cap, iar omul, din cool-head, devine opusul, hot-head. Mintea se împrăștie, iar omul ajunge repezit, cu acțiuni nesăbuite, iraționale.

Cooler heads will prevail, spune un proverb englezesc: cine e mai calm decît ceilalți (cu capul mai rece...) învinge mereu. Așadar, let’s be cool!

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.