„România e însetată de speranţă“ - interviu cu Ionuţ STANIMIR, director executiv, direcţia de Comunicare, BCR

În România există un discurs, recurent, care vizează lipsa reperelor, faptul că nu se promovează valorile reale. În acest context, am descoperit că direcțiile de CSR ale BCR vin tocmai pentru a sprijini promovarea liderilor. Vorbiți-ne despre aceste direcții.

Aș vrea să punctez de la început: lipsa re­perelor a ajuns critică și dureroasă din cauza efectelor pe care le resimțim. A­nume lipsa de performanță, lipsa de com­petitivitate­, lipsa de direcție, iar în cel mai grav stadiu, dacă îmi e permis să spun astfel, lipsa de speranță. Pe această scală, lipsa de speranță e cea mai înfricoșătoare. Îmi amintesc un citat celebru: „Un om sărac nu e un om fără bani, ci un om fără visuri“. De aici urgența. Pentru că România nu își mai permite să fie o țară săracă. Proiectul nostru de țară și comunitate nu are cum se ancora în sărăcia de repere, lipsa de idei ori alte lipsuri materiale și culturale. Din punct de vedere al sistemului bancar, acesta e un aspect critic. Modelul nostru de afaceri sau de contribuție în economie și în societate se bazează exact pe contextul și pe mecanismele sociale care favorizează progresul către nivelul următor – pe oameni care au idei, care visează la mai bine, fie că vorbim despre bunăstarea familiei, siguranța unui cămin, o întreprindere antreprenorială sau o investiție în infrastructura publică. Robert Schiller, laureat al premiului Nobel pentru economie, a formulat într-un mod extraordinar faptul că „finanțele sînt arhitectura scopului“. Din acest motiv ne-am pus o întrebare simplă: care e scopul nostru? Răspunsul sintetizat e că existăm pentru a asigura și garanta accesul la bunăstare pentru toți oamenii. Iar modalitatea de a pune în execuție această misiune include o direcție clară de a acționa ca un agent al societății civile și de a fi o sursă de inspirație pentru toți cei care lucrează cu noi.

Ce înseamnă să susții și să promovezi modele și lideri?

La modul cel mai practic, pentru BCR înseamnă susținerea olimpiadelor naționale de științe exacte și a centrelor de performanță în matematică, fizică și informatică în cîteva orașe din România. O facem împreună cu Fundația eMAG, alături de care sîntem parteneri pe termen lung. În al doilea rînd, înseamnă proiectele educaționale pentru angajabilitatea tinerilor, precum platforma recent lansată www.laboratoruldecarie­re
.ro, iar în al treilea rînd înseamnă mecanismele de încurajare, precum www.bursabinelui.ro, a sutelor de ONG-uri din România care produc schimbare în fiecare comunitate în parte. Înseamnă a investi în oamenii și liderii care reușesc să schimbe lucruri prin acțiune. Vreau să punctez și faptul că liderii și valorile reale „nu se promovează“ atîta timp cît noi nu vom asigura arhitectura care să poată susține acest tip de leadership progresiv. Prin „noi“ mă refer la dumneavoastră, companiile pentru care lucrăm, organizațiile pentru care facem voluntariat, generațiile de părinți și copii care cred că România are un potențial fantastic. Vorbim despre cultura implicării, a responsabilității față de România și față de comunitate.

De ce ați ales aceste direcții care se referă, într-un fel, la cei care reușesc în ciuda unui sistem educațional foarte des criticat?

Tranziția prin care a trecut România și ciclurile economice recesiune-expansiune care s-au succedat au construit o anumită reziliență a societății românești, poate chiar o anumită duritate în fața vicisitudinilor. Această situație însă a creat și un anumit „burn-out emoțional“ la nivel civic-comunitar, pe alocuri chiar un blocaj simptomatic: răspundem greutăților în același fel, pe pilot automat de criză, ceea ce ne împiedică să vedem cadrul mai larg sau soluțiile sustenabile pe termen lung. Totuși, am ajuns la un punct critic, considerînd faptul că, atunci cînd ne uităm în jurul nostru, România e însetată de speranță, iar discuția despre lideri și valori e tot mai prezentă. Putem reclădi această speranță. E nevoie de dialog, inspirație și acțiune. Punctul cel mai probabil de pornire a acestui demers sînt liderii comunității, de multe ori cei din generația nouă, care nu sînt ancorați în traumele Romaniei, ci in ideile, curentele și rețelele globale. În esență, vorbim despre reașezarea educației comunitare. Sau a modului în care sisteme educaționale formale și informale asigură „dezvoltarea personalității, educația democratică, extinderea cunoașterii științifice prin cercetare, fundamentarea politicilor publice, economice și sociale“. Formularea e sumarul unei poziții exprimate de către Universitatea de Vest din Timișoara, al cărei partener ne mîndrim să fim în regîndirea unei noi paradigme educaționale.

Ce impact au proiectele pe care le sus­ți­neți asupra destinelor unor oameni?

O bancă vinde încredere, cînd atrage depozite, și cumpără risc, cînd acordă credite. Esența modelului nostru de afaceri ține de încrederea pe are o investesc clienții în noi. Noi sîntem un intermediar de încredere și un catalizator de valori (pricepere, ambiție, muncă, respect), indiferent că aceste valori sînt monetizate sau nu într-o tranzacție financiară. Cota noastră de piață ne expune la 20% din economie și depunem toate eforturile ca această intermediere să producă valoare adăugată pentru economie, societate și pentru destinul a milioane de oameni. Dar, în fond, oamenii sînt cei care contează. Ei sînt stăpînii propriului destin. Misiunea noastră e aceea de a fi un catalizator al potențialului uman, social și economic. Mi-aș dori să pot spune că BCR a derulat o serie de proiecte cu impact singular asupra destinului unor oameni. Dar ar trebui să fiu modest și mai ales sincer. Sîntem parte a unui ecosistem social – cu cît mai mult vom contribui, cu atît ecosistemul va reuși să se dezvolte. România nu va crește cu o universitate, o bancă și un ONG. România va crește cînd din ce în ce mai multe bănci, din ce în ce mai multe universități, din ce în ce mai multe ONG-uri și asociații vor intra în parteneriat pentru a ne construi viitorul cu înțelepciune și încrederea că destinul nostru poate fi extraordinar.

Ne puteți da niște exemple concrete.

M-am referit mai devreme la platformele noastre. Sprijinim olimpicii la științe exacte și centrele de performanță locale în științe exacte. Vrem să facem un pas mai departe și să-i mobilizăm și pe clienții noștri din comunitatea locală să se implice și să sprijine performanța educațională. Ne dorim să inițiem proiecte care apoi să fie luate în proprietate de comunitatea locală. www.laboratoruldecariere.ro e o platformă online, dezvoltată alături de partenerii de la Școala de valori, care va oferi, online și offline, abilități și competențe pentru angajabilitatea tinerilor. Urmărim să mobilizăm marile instituții universitare și partenerii companii pentru a extinde cursurile, oportunitățile, ghidajul în carieră pentru tinerii din România. www.bursabinelui.ro a pornit ca o platformă de donații gratuite prin card pentru ONG-uri. Derulăm o competiție anuală prin care se strîng sute de mii de euro și se mobilizează energiile multor comunități pentru organizații și asociații puternic localizate.

Cine sînt beneficiarii proiectelor?

Ne dorim din tot sufletul ca beneficiari să fim cu toții. Tinerii care găsesc ghidaj și opțiuni de carieră, liderii comunității care își pot duce ideile progresive mai departe, ONG-urile care rezolvă probleme sociale, instituțiile de educație care învață să răspundă mai bine nevoilor societății, toți partenerii comerciali care creează valoare adăugată prin know-how și implicare. Noi, cu siguranță, sîntem unul dintre beneficiari – cu fiecare proiect ne integrăm un pic mai mult în țesătura comunității. Dacă fiecare țară merită cetățeni care să aibă încredere în ea, vrem să fim banca și partenerul comercial care are încredere în acești cetățeni.

Credeți că se pot naște cercuri concentrice din rezultatele acestor proiecte? Care sînt previziunile dvs. pentru viitorul lor?

Sîntem la început. Și noi, și alți actori, indiferent de obiectivele lor specifice. Sînt absolut sigur că aceste cercuri concentrice s-au născut deja. Întrebarea e în ce măsură acestea vor crea noul val care să poarte cu el nu doar speranța, ci și un ecosistem rezilient de valori pe care să putem reclădi o comunitate prosperă, cu încredere în ea, curajoasă să își ia în mîini propriul destin. Aș vrea să nu fim naivi, România are multe provocări de depășit. Poate una dintre cele mai periculoase e polarizarea, sînt liniile de fractură de venituri, stilul de viață, credințele. Noi și ei. Resursele și continuitatea sînt imperios necesare dacă vrem să ajungem la acel punct de cotitură în care să putem spune: avem încredere în România și România are încredere în noi.

a consemnat Stela GIURGEANU