Roluri, de Crăciun
Dosarul de față, realizat cu sprijinul Nivea Men, vorbește despre rolul bărbatului în sărbătorirea Crăciunului. Deși „eroii principali“ ai sărbătorii sînt bărbați (Iisus și Moș Crăciun), totuși, în mod „tradițional“, cele mai multe pregătiri de Crăciun le fac femeile. Ele pun la cale, în general, desfășurarea sărbătorii, în cele chiar mai mult de clasicele 12 zile (pe care Irina Nicolau, în Ghidul sărbătorilor românești, le asociază Crăciunului la sat și care apar și în cîntecele de Crăciun englezești).
Și totuși, pe parcursul întregii perioade, în societățile tradiționale, bărbatul are un rol bine desemnat și important în ritualuri: el e cel care taie porcul, de Ignat; el se integrează în cetele de colindători care umblă cu Capra, cu Ursul, și apoi cu Plugușorul.
În zilele noastre, mai puțin tradiționale, repartiția rolurilor de Crăciun se face firesc, din mers. E adevărat că, în cele mai multe cazuri, implicarea femeii e mai intensă. Dacă ea, de pildă, orchestrează curățenia și decorarea casei de Crăciun, bărbatul nu e absent din ecuație: el pune în aplicare cel puțin o parte din planurile stăpînei casei, executînd diverse operațiuni la care aceasta se pare că se pricepe mai puțin, precum montarea bradului. Brad pe care, de altfel, tot el îl cumpără, de obicei.
Tot mai mulți bărbați se implică în partea culinară, și de astă dată nu ca executanți, cît ca protagoniști, chiar ca... staruri. Sînt destui reprezentanți ai „sexului tare“ care ajung la performanțe în domeniu.
Tot bărbații sînt, de multe ori, cei care aleargă după cadouri imposibile și în ultimul moment (vorba filmului Jingle all the way, 1996, Brian Levant, cu Arnold Schwarzenegger) pentru odraslele lor. Sau pentru partenerele lor.
Cînd rolurile se schimbă, rămîne întrebarea dintotdeauna dificilă: „Lor ce le dăm?“ Ce cadouri le putem oferi bărbaților de lîngă noi, în așa fel încît să le fie utile, dar să nu fie convenționale? Doar n-o să fim una dintre femeile alea care optează, în fiecare an, pentru un stilou, o cravată, sau o machetă de mașinuță...
Dacă ar fi să luăm de la început tot ce am scris pînă acum, nu doar conform idealurilor noastre, ci și aplicat generațiilor mai noi, lucrurile ar putea sta (și chiar stau, pe alocuri...) în felul următor: femeia și bărbatul își împart rolurile în mod aproape egal (nimic nu poate fi total egal și perfect...), curățînd, cărînd, alergînd, gătind, pregătind, amenajînd împreună. Și cumpărîndu-și cadouri unul altuia, cu mai puține prejudecăți decît pînă acum: și femeia își poate dori, printre altele, de ce nu, o trusă de șurubelnițe; iar bărbatul „are voie“ să încerce o cremă de față sau să aspire la un wok...
Ilustraţie de Ion BARBU