Redefinirea bibliotecilor publice - modelul american
Unul din doi americani are permis la o bibliotecă publică. Într-o ţară unde capitalismul se mănîncă pe pîine, este poate neaşteptat să aflăm că există mai multe biblioteci publice decît restaurante McDonald’s. Dacă analizăm statisticile oferite de Asociaţia Bibliotecilor Americane, lucrurile stau chiar mai bine, deoarece în jur de 65% din populaţie a vizitat, în 2011, o bibliotecă publică, iar criza economică pare a duce la creşterea procentelor. Această realitate surprinzătoare trebuie privită prin prisma faptului că SUA sînt produsul unei combinaţii între democraţie şi capitalism, dezvoltat pe parcursul secolelor, şi că în acest proces istoric bibliotecile publice au fost necesare pentru a susţine mişcările democratice ale societăţii şi pentru a educa publicul larg în a deveni participant al economiei capitaliste. Ca să putem înţelege bine situaţia americană a bibliotecilor, cred că este necesar însă să redefinim cîteva noţiuni pe care le ştim din contextul românesc, cum ar fi: „bibliotecă publică“, „colecţia unei biblioteci“, „serviciile oferite de o bibliotecă“ sau „cititor“.
Cînd vorbim de biblioteci publice în context american vorbim, de fapt, de instituţii publice care sînt susţinute financiar în mod direct de către comunitatea în care există. Astfel, fiecare american contribuie, în medie, cu 34 de dolari pe an, din propriile taxe pe proprietate, la finanţarea bibliotecii publice locale. Taxele acestea acoperă costurile obişnuite de funcţionare a bibliotecii; însă, dacă biblioteca are nevoie de un sediu mai mare sau de modernizarea sediului actual, ea tratează acest lucru direct cu publicul ei. Comunitatea trebuie să accepte prin referendum un asemenea plan şi totodată ideea de a-şi mări taxele. Cu alte cuvinte, o bibliotecă mai modernă înseamnă o comunitate care a decis să plătească pentru cîţiva ani taxe mai mari în acest scop.
Pentru a putea obţine susţinerea comunităţii, biblioteca publică americană trebuie să arate permanent, prin ceea ce face, că este o instituţie necesară. Astfel, serviciile pe care biblioteca le oferă răspund diverselor nevoi ale comunităţii. Trebuie deci să redefinim şi ce înţelegem prin colecţia sau serviciul oferit de bibliotecă. Colecţiile bibliotecii formate din materiale care pot fi împrumutate de către public nu se rezumă la cărţi sau clasicele enciclopedii şi periodice locale, ci conţin şi colecţii de DVD-uri, CD-uri, cărţi-audio şi, mai nou, cărţi în format electronic, precum şi colecţii speciale care depind de interesul local existent – de exemplu, colecţii de unelte de tîmplărie sau de reparat bicicletele, colecţii de jocuri şi chiar colecţii de obiecte de artă. Conceptul de colecţie a bibliotecii este astfel redefinit de nevoile specifice ale comunităţii locale.
Serviciile oferite de bibliotecă există doar în măsura în care se adresează unor grupuri-ţintă, bine definite, din comunitate. Săptămînal, o bibliotecă publică include programe de citit şi spus poveşti copiilor preşcolari, cluburi de lectură pentru diferite vîrste şi interese, cluburi de şah, dar şi concerte cu trupe locale sau întîlniri cu invitaţi speciali. Biblioteca oferă acces online permanent nu numai la catalogul întregii colecţii, ci şi la un catalog comun al bibliotecilor din zonă. Astfel, în urma unei simple cereri completate online, orice material aflat într-una dintre bibliotecile partenere la acest catalog comun poate fi adus la biblioteca locală şi împrumutat gratuit.
Biblioteca are o prezenţă permanentă online, printr-un site actualizat cu informaţii despre programul şi activităţile instituţiei, dar şi despre alte instituţii locale. Mai mult, biblioteca permite accesul publicului şi la alte baze de date, achiziţia accesului la acestea depinzînd, din nou, de interesul local. Preţul acestor achiziţii trebuie să fie reflectarea dorinţei comunităţii de a le utiliza. De exemplu, cele mai populare baze de date sînt cele care oferă materiale şi programe de tutoring şi ajutor la teme pentru cei din clasele gimnaziale şi liceale sau cele de învăţare a unei limbi străine (inclusiv cursuri de engleză, pentru proaspeţii emigraţi).
În modelul clasic al bibliotecii publice cu care sîntem obişnuiţi, cititorul în căutarea unei cărţi este motivul pentru care există biblioteca. În contextul american însă, cititorul devine utilizator de bibliotecă în căutare de informaţii diverse. Astfel, un utilizator de bibliotecă înseamnă şi o persoană care intră în bibliotecă pentru a-şi verifica e-mail-ul sau pentru a participa la un curs de utilizare a calculatorului. Utilizatorul poate merge la bibliotecă pentru a le oferi copiilor lui un spaţiu prietenos de petrecere a timpului liber sau pentru a închiria un film pe DVD. El poate fi şi acea persoană care vine cu laptopul personal şi, pentru cîteva ore, foloseşte biblioteca drept spaţiu de lucru. O organizaţie locală poate fi şi ea utilizatoare a bibliotecii, cînd foloseşte gratuit spaţiul din bibliotecă pentru propriile întîlniri.
Biblioteca publică americană nu a fost însă mereu definită aşa. Bibliotecari autoritari, spaţii nesatisfăcătoare, colecţii sărace, cenzură au făcut parte din istoria acestor instituţii. Fiind însă în legătură directă cu comunităţile, bibliotecile s-au implicat în susţinerea idealurilor democraţiei americane şi a dezvoltării economiei capitaliste, iar în acest proces au fost permanent ghidate de o breaslă dedicată şi bine educată (absolvirea unui master în Biblioteconomie este necesară pentru a fi bibliotecar în SUA). Astfel, bibliotecile s-au redefinit în timp şi luptă acum să fie susţinătoare ale egalităţii de şanse, ale educaţiei pe tot parcursul vieţii, ale cunoaşterii şi acceptării diversităţii culturale.
Este poate necesar să ne întrebăm şi ce se pierde în acest proces de redefinire continuă. Bibliotecile publice nu mai sînt depozite ale culturii naţionale sau locale (această funcţie a fost preluată în parte de arhive), nu mai sînt spaţii doar ale unui public educat, nu mai sînt instituţii tradiţionaliste. Aceste pierderi au fost însă necesare pentru a asigura pertinenţa bibliotecilor în societatea americană. Demonstrîndu-şi adecvarea de-a lungul timpului, bibliotecile au fost susţinute nu numai de public şi de stat, ci şi de antreprenori. Este faimoasă povestea industriaşului Andrew Carnegie, căruia educaţia obţinută în biblioteci i-a adus şansa de care avea nevoie pentru a reuşi în viaţă. Drept urmare, a construit din bani proprii clădirile a jumătate din bibliotecile publice americane de la începutul secolului al XX-lea.
Faptul că mai puţin de 10% din populaţia României utilizează bibliotecile publice este, cred eu, un semn că avem nevoie de o regîndire a rolului lor. Fără a încerca să promovez modelul american al bibliotecilor publice, aş vrea să susţin necesitatea redefinirii pe baza unor principii în care noi, ca societate, să credem. Bibliotecile pot şi trebuie să fie partenere în procesul continuu de susţinere a democraţiei şi au capacitatea de a-i sprijini în munca lor pe antreprenorii care îşi dau seama că un angajat bine pregătit este oricînd de preferat unuia ignorant.
Claudia Şerbănuţă este doctorandă în Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării la Universitatea din Illinois în Urbana-Champaign.
Foto: P. Mihail