Reabilitarea porcului
Porcul este parte din viața noastră. Este foarte prezent chiar și-n limbajul nostru. Zicalele mănîncă ca porcul, arată ca porcul, m-am făcut de porc, ne-am porcăit, ne-a făcut albie de porci, tace ca porcul în păpușoi, dă năvală ca porcul sau zicerile este un porc, bărbații sînt niște porci, se comportă ca un porc sînt foarte des folosite de noi și toate cu conotații negative, ceea ce arată că este aproape imposibil de reabilitat această făptură. De ce a ajuns porcul în această criză reputațională, cred că este un mister pînă și pentru marii sociologi, pentru că, fie și avînd în vedere conformația lui nu atît de gingașă, forma conică a capului, spațiul locativ insalubru sau coloana sonoră a existenței lui, tot nu se explică criza cronică de imagine pe care o are acest animal.
Oare de ce a ales Orwell un porc (ce-i drept, unul de rasă, un Berkshire), pe Napoleon, ca șef al revoluționarilor din Ferma animalelor? Evident, asta face o reclamă proastă acestei ființe. Și ar mai fi ceva de neînțeles. Această imagine foarte proastă a animalului vine în crasă contradicție cu imaginea foarte bună pe care o are... carnea lui. Pare că the pig, animalul, e una, iar the porc, carnea lui, e alta! Savurăm sarmalele, șoriciul, piftia, costițele, friptura, pulpa la cuptor, cîrnații, dar, în același timp, ponegrim această vietate prin zecile de expresii vădit negative referitoare la acesta. Cred că avem de-a face cu o inconsecvență specifică naturii umane.
Dar campania mea de PR pentru îmbunătățirea imaginii acestui animal nu aș elabora-o pe tema cărnii lui gustoase, ci aș purcede pe scurt la o abordare teologică a subiectului care să ducă la o minimă reabilitare a lui. E drept că, mai înainte de Orwell, pare că și Noul Testament contribuie la această imagine proastă, citînd zicale evreiești cu trimitere la oamenii obtuzi la duhul divin, gen nu aruncați mărgăritarele înaintea porcilor ca nu cumva să le calce în picioare și întorcîndu-se să vă sfîșie pe voi (Mat. 7, 6) sau cîinele se întoarce la vărsătura lui și porcul scăldat se tăvălește în mocirlă (2 Petr., 2, 22). Exemplu elocvent în acest spirit este episodul din ținutul Gadarenilor/Gerghesenilor (Matei 8; Luca 8) cu cei doi demonizați, care, la rugămintea lor, au fost trimiși de Hristos în turma de porci și de aici au existat o serie de comentarii care au legat acest episod de ideea de necurăție, de animal necurat, a porcului, idee întîlnită în Vechiul Testament (Lev. 11, 7; Deut. 14, 8). Nici un Părinte al Bisericii nu a achiesat la această idee, mai toți exegeții acestor pasaje biblice au subliniat că trimiterea lor în porci și mai ales efectul acestei trimiteri, anume înecarea lor, arată de fapt ceea ce fac demonii cu oamenii, nicidecum că Iisus a vrut să arate în același timp că porcii sînt necurați. Exorcizarea și trimiterea demonilor este un act existențial, pentru că eliberează doi oameni din robia demonilor, este biruința binelui asupra răului, dar trimiterea în porci este un act conjunctural.
Porcul este un animal curat așa cum sînt toate făpturile zidite de Dumnezeu. Cartea Facerii, capitolul 1 ne relatează momentul zidirii animalelor terestre, deci și a porcului: Apoi a zis Dumnezeu: Să scoată pămîntul fiinţe vii, după felul lor: animale, tîrîtoare şi fiare sălbatice după felul lor. Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor și animalele domestice (ta ktini) după felul lor, şi toate tîrîtoarele pămîntului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Textul Facerii ne îndeamnă la două observații referitoare la scumpul animal. Prima ar fi că el a fost creat după ce au apărut toate celelalte (cu excepția omului), lumina, cerul, apele, uscatul, verdeața, luminătorii, pentru că el nu putea exista fără acestea, și a doua, foarte importantă, este că el e adus la existență în ziua a șasea, aceeași cînd a apărut și omul, încununarea întregii opere a lui Dumnezeu. Acesta, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, este chemat să stăpînească animalele domestice, toate vietățile ce se tîrăsc pe pămînt și tot pămîntul. Două versete de mai jos sînt foarte importante pentru tema noastră, primul: iar tuturor fiarelor pămîntului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pămînt, care au în ele suflare de viață, le dau toată iarba verde spre hrană. Și a fost aşa, care ne arată că Dumnezeu poartă de grijă animalelor, inclusiv porcului, și al doilea: și a privit Dumnezeu cîte a făcut și iată erau bune foarte (kala lian), care subliniază că toate făpturile zidite de Creator sînt bune și frumoase.
Toate făpturile au fost aduse aduse la a fi (einai) din cele ce nu sînt (ek tou mi ontos) pentru a înainta la/spre a fi bine (eu einai) și a se odihni în eschaton în a fi veșnic bine (eu aei einai), așa cum foarte profund scrie Maxim Mărturisitorul. Acest parcurs anagogic nu este doar pentru om, ci pentru întreaga zidire, inclusiv pentru porc, cer nou și pămînt nou înseamnă metamorfozarea în lumină, prin lumină, a tuturor făpturilor. Poate părea hilar pentru unii, dar ne vom mîntui dimpreună și împreună cu... porcul.
Cristian Chivu este doctor în teologie al Facultății de Teologie a Universității „Aristotel“ din Salonic. Cea mai recentă carte publicată: Sf. Grigorie Palama, Opere complete, vol. VII, ediție bilingvă (traducere, note, introducere), Editura Gîndul Aprins, 2019.
Foto: captură din filmul de animație Ferma animalelor (1954)