Propaganda

13 aprilie 2016   Tema săptămînii

Diversele grupări teroriste au utilizat dintotdeauna presa pentru a-și face cunoscute acțiunile. Simplu spus, orice act terorist este executat nu doar pentru a răspîndi teamă și teroare, ci și (mai ales?) pentru a face propagandă organizației care și-l asumă. Adesea, asumarea actului terorist a avut loc printr-un mesaj trimis presei. Așa făcea organizația bască ETA acum cîteva decenii: după atac, un ziar, un post de radio sau TV primea un telefon „anonim“ sau o casetă audio sau o scrisoare prin care era asumată „responsabilitatea“ actului. Așa făceau și Brigăzile Roșii italiene, și Armata Republicană Irlandeză. Pe vremea aceea însă sistemul presei era mai simplu. Azi, în era Internetului, totul e mai complicat. Dar și mai eficient. Propaganda are la îndemînă instrumente mai complexe și mai rafinate.

Într-un articol apărut în The Atlantic („ISIS Is Using the Media Against Itself“), Charlie Winter – cercetător la Transcultural Conflict and Violence Initiative, Georgia State University – analizează modul în care ISIS folosește presa occidentală pentru a-și atinge scopurile propagandistice. Autorul pornește de la ceea ce s-a întîmplat în toate redacțiile din lumea occidentală imediat după atacurile de la Bruxelles: jurnaliștii se întrebau cine e în spatele atentatului. Se bănuia că e vorba despre ISIS, iar unii speculau că era vorba despre o răzbunare pentru arestarea la Bruxelles a lui Salah Abdeslam (suspectat că ar fi autorul atacurilor de la Paris din noiembrie 2015). Alții credeau că atacul din capitala Belgiei nu fusese o răzbunare, ci rezultatul unei planificări de durată. „Dilema“ s-a stins atunci cînd a apărut, pe Telegram (o platformă de social media a jihadiștilor), un text în limba engleză prin care ISIS își asuma atentatul. De acolo, textul a fost preluat de Amaq News Agency (agenția „oficială“ a ISIS) și apoi a ajuns aproape instantaneu pe milioane de computere și telefoane mobile. Astfel, crede autorul, „ISIS a rechiziționat spațiul narativ din jurul atacului“, pentru că, în contextul de nesiguranță de după atentat, „propagandiștii ISIS au dictat cuvînt cu cuvînt povestea lor unei audiențe internaționale, în special occidentale“. Nu a fost o întîmplare că mesajul era în engleză: el se adresa în primul rînd inamicilor vestici ai ISIS. Propagandiștii „au manipulat o audiență globală, formată deopotrivă din simpatizanți și oponenți, pentru a-și disemina mesajul de intimidare și pentru a spori amenințarea ISIS“.

Tehnica nu e nouă: e vorba despre „propaganda faptelor“. Dar ISIS „înțelege mass-media ca nici o altă organizație de dinainte“, e de părere Charlie Winter: „știe că, dacă teritoriul și resursele sînt cruciale pentru succesul de ansamblu al agresiunii din Siria și Irak, media reprezintă arena unde se poartă războiul ideilor, unde relevanța grupului – și, în ultimă instanță, longevitatea ideilor sale – poate fi conservată și sporită“. Prin urmare, la cîteva ore după ce explodase prima bombă la Bruxelles, „propagandiștii ISIS hrăneau cu picătura o audiență înfometată printr-o serie de mesaje multimedia în mai multe limbi care, deși păreau simple reciclări ale unor comunicate de presă, au înecat celelalte voci. După atacurile din Paris, asemenea mesaje au apărut după 15 ore. După atacurile de la Bruxelles, timpul s-a redus la jumătate“. Prin urmare, „terorismul ISIS nu ia sfîrșit odată cu detonarea bombei“, ci „continuă timp de ore, zile, săptămîni după aceea, în mass-media“. Operațiuni precum cele din Bruxelles, Istanbul, Jakarta sau Paris nu au doar rolul de a provoca dificultăți economice și instabilitate politică, ci și pe acela de a-i face pe teroriști „să preia controlul asupra discursului media și să construiască un scenariu pentru dominarea totală a informației“. ISIS „ucide în numele orei de difuzare a știrilor“, conchide Charlie Winter. „Și astfel obține ce vrea“. (M. V.)

Mai multe