Proiecții despre noi și despre ceilalți

Trebuie să fi fost în clasa a cincea cînd am făcut la școală o scenetă în care refrenul pe care trebuia să-l cînt eu suna așa: „Unde sînt iluziile mele / Cred că le-am pierdut”. Era vorba despre un scriitor care tot scria și arunca cocoloașele de hîrtie la gunoi, pentru că nu găsea marea idee. Nu știam prea bine ce era nici cu iluziile și nici cu scrisul, dar îmi interpretam rolul cu mult patos. Între timp, lucrurile s-au schimbat cu amîndouă. Cuvîntul mi-a plăcut întotdeauna și poate că de asta m-au fascinat și iluzioniștii. Cei care te pot face să „vezi” cum realitatea se poate schimba sub ochii tăi. Cum dintr-un joben sau de după o ureche poate ieși un iepure sau un balon, cum printr-un hocus-pocus și un gest grațios, care mîngîie aerul, făcut cu mîinile peste o batistă, apare ceva la care nu te așteptai. Am privit de multe ori mișcările scamatorilor, acești vînzători de iluzii, și mi-am dat seama că, oricîte lucruri ai ști despre mecanismul din spatele lor, partea rațională va fi întotdeauna amorțită, pentru că vrei să crezi că e posibil să fie adevărat. La fel funcționăm în momentul în care ne construim propriile proiecții despre noi și despre ceilalți. Despre viețile noastre și curgerea lor. Știm atît de bine că nu putem controla mare lucru, dar nu obosim să ne iluzionăm.

Dosarul de acum adună tot felul de povești legate de puterea noastră de a ne imagina scenarii posibile. Despre cît de buni sîntem, despre ce înseamnă „acasă” și ce e important să avem ca să ne simțim în siguranță undeva, despre felul în care îi privim pe ceilalți cu sentimentul că și înțelegem ceva, despre ce fel de iluzii am sacrificat în marea bătălie a timpului – vorba lui Flaubert: „Spune că ai multe iluzii sau plînge-te că le-ai pierdut” –, despre cum plecăm la drum într-o profesie și ce descoperim mai tîrziu. Sînt multe cutii deschise, multe istorii emoționante, semn că sîntem niște mari iluzioniști cînd vine vorba de felul în care ne raportăm la noi și la ceilalți.

Le mulțumesc mult invitaților mei pentru sinceritate și luciditate. Pentru felul în care ne-au făcut părtași la experiențele lor.