Profilul valoric al clasei muncitoare

8 octombrie 2007   Tema săptămînii

Fiecare dintre noi are o anumită imagine despre ceea ce înseamnă clasa muncitoare şi despre cine sînt cei care o formează, imagine ce îi poate include atît pe cei care la începutul tranziţiei susţineau că "noi muncim, nu gîndim", cît şi pe cei care au construit metroul bucureştean sau pe cei care au avut cel mai mult de suferit de pe urma reformelor economice. Care dintre aceste imagini este mai apropiată de realitate? Cine sînt cei care aparţin clasei muncitoare? Apartenenţa la o anumită clasă poate fi determinată folosind diferite criterii ce corespund viziunii despre lume a celui care realizează clasificarea. Pornind de la premisa că o clasă socială este un construct teoretic lipsit de sens în absenţa unei conştiinţe de clasă, prefer o definiţie subiectivă (bazată pe opiniile respondenţilor), conform căreia clasa muncitoare este compusă din cei care consideră că aparţin clasei muncitoare. Datele sondajului European Values Survey (EVS) din 2005 arată că 34% din români sînt de părere că aparţin clasei muncitoare, comparativ cu 22% care afirmă că fac parte din clasa de jos, 27% care se identifică cu partea de jos a clasei mijlocii şi 17% care aparţin părţii de sus a clasei mijlocii (16%) sau clasei de sus (1%). Folosind această definiţie de lucru putem discuta despre caracteristicile socio-economice şi despre profilul valoric al celor care se auto-identifică cu clasa muncitoare. Cine este clasa muncitoare? Studiile de stratificare socială folosesc trei indicatori pentru a distinge între clasele sociale: educaţia, venitul şi ocupaţia. Se pare că şi respondenţii folosesc acelaşi set de indicatori pentru a decide cărei clase sociale îi aparţin: 90% din membrii clasei muncitoare au cel mult studii liceale (comparativ cu 70% în cazul clasei mijlocii inferioare şi 52% în cazul clasei mijlocii superioare), 75% sînt muncitori (doar 47% din clasa mijlocie inferioară şi 32% din clasa mijlocie superioară sînt muncitori) şi au un venit mediu pe membru de familie de doar 240 de lei (comparativ cu 360 lei pentru clasa mijlocie inferioară şi 525 lei pentru clasa mijlocie superioară). Mai mult de jumătate din clasa muncitoare (53%) trăieşte în mediul rural sau în oraşe cu mai puţin de 30 de mii de locuitori. Pe baza acestor rezultate, portretul robot al unui membru tipic al clasei muncitoare este următorul: locuieşte la sat, a mers la liceu, dar nu a reuşit să îl termine, este muncitor calificat, lucrează în sectorul privat şi are un venit care de-abia îi ajunge pentru strictul necesar. Ce gîndeşte clasa muncitoare ... ...despre democraţie şi economia de piaţă. Clasa muncitoare este mai degrabă nemulţumită de democraţia din România (doar 22% din membrii săi se declară a fi mulţumiţi de modul în care funcţionează democraţia). Poate şi din această cauză suportul pentru alternative non-democratice la modul de organizare a societăţii (un regim autoritar, tehnocratic sau militar) este puţin mai ridicat în clasa muncitoare decît în clasele superioare. Economia de piaţă reprezintă o şi mai mare sursă de nemulţumire: doar 12% din cei care consideră că aparţin clasei muncitoare sînt mulţumiţi de economia de piaţă din România. În ceea ce priveşte principiile ce stau la baza economiei de piaţă, clasa muncitoare, în medie, consideră că diferenţele dintre venituri ar trebui să fie mai mici, că statul ar trebui să îşi asume mai multă responsabilitate pentru bunăstarea fiecăruia, dar şi că proprietatea privată ar trebui să se extindă şi că prin competiţia generată de economia de piaţă oamenii muncesc mai mult şi pot dezvolta idei noi. Aceste tendinţe sugerează că cei care aparţin clasei muncitoare preferă o economie de piaţă în care statul să intervină activ pentru înlăturarea dezechilibrelor generate de piaţă. ...despre viaţa politică. Majoritatea celor din clasa muncitoare (58%) cred că în România lucrurile merg într-o direcţie greşită, pe cînd majoritatea celor situaţi mai sus în ierarhia socială consideră că lucrurile merg într-o direcţie bună. În acelaşi timp, 68% declară că nu sînt interesaţi de politică. În ceea ce priveşte sursele de informare cu privire la ceea ce se petrece în ţară şi în lume, comparativ cu clasele superioare, clasa muncitoare foloseşte în mai mică măsură ziarele şi discuţiile cu colegii sau prietenii. Interesul scăzut pentru politică este combinat şi cu participarea mai redusă atît la diferite tipuri de activităţi de protest (semnarea unei petiţii, boicot, demonstraţii legale), cît şi la activităţile de voluntariat (organizaţiile religioase sau bisericeşti reprezintă singurul tip de asociaţie în care clasa muncitoare este mai activă decît clasele superioare). Diferenţe semnificative există şi în raport cu nivelul de încredere acordat diferitelor instituţii ale statului şi politicienilor români. Astfel, comparativ cu clasa de mijloc şi clasa de sus, clasa muncitoare are mai multă încredere în biserică, armată, televiziune şi primăria localităţii de reşedinţă, şi mai puţină încredere în marile companii, în organizaţiile ecologiste şi în cele de femei (însă nu şi în organizaţiile caritabile şi umanitare), în preşedinţie şi în Uniunea Europeană. Traian Băsescu, Theodor Stolojan, Călin Popescu Tăriceanu şi Emil Boc au mai puţini susţinători în rîndul clasei muncitoare decît în clasele superioare, în timp ce liderii PSD (Mircea Geoană, Adrian Năstase şi Ion Iliescu) se bucură de mai multă încredere în rîndul muncitorilor. O situaţie similară poate fi observată şi în cazul intenţiei de vot: la data sondajului, 33% din clasa muncitoare ar fi votat pentru PSD şi 14% ar fi votat pentru PRM. ...despre ideologii . Într-o Românie în care majoritatea populaţiei înclină uşor către dreapta politică, clasa muncitoare (alături de clasa de jos) este de centru. În mod similar, în timp ce clasa de mijloc şi clasa de sus consideră că libertatea este mai importantă decît egalitatea, clasei muncitoare îi este dificil să aleagă între libertate şi egalitate, în timp ce clasa de jos optează pentru egalitate. Diferenţe mai mari apar în opiniile diferitelor clase sociale despre o serie de comportamente ce deviază de la ceea ce societatea, per ansamblu, consideră a fi "normal". Astfel, prin comparaţie cu clasele superioare, clasa muncitoare este mai critică faţă de homosexualitate, prostituţie, avort, divorţ şi eutanasie. Bref Este demn de remarcat faptul că există o corespondenţă semnificativă între portretul robot al celor din clasa muncitoare şi profilul lor valoric. Nivelul mai scăzut de educaţie şi veniturile mici se reflectă în nivelul de satisfacţie privind funcţionarea democraţiei şi a economiei de piaţă, în intenţia de vot, în preferinţa pentru intervenţionismul statului în economie, în pasivitatea politică şi în conservatorismul atitudinal. Pe scurt, ceea ce gîndeşte clasa muncitoare este determinat, în mare măsură, de ceea ce clasa muncitoare este. Pe de altă parte, trebuie reţinut că, deşi diferenţele dintre clase pe dimensiunile valorice discutate aici sînt semnificative statistic, din punctul de vedere al substanţei aceste diferenţe sînt mici, fiind mai degrabă diferenţe de nuanţă.

Mai multe