Presa ceauşistă nu a acoperit în nici un fel evenimentul
„Iniţial, generaţia de intelectuali Eliade, Cioran & Co, foşti juni rebeli în anii ’20 (acum sexagenari, deci la vîrsta bunicilor tinerilor hippies), au privit cu neîncredere spre cei din generaţia flower-power. În 1969, de pildă (un an de referinţă, cel al Festivalului de la Woodstock), elevii hippies din Paris erau pentru Cioran o apariţie scandaloasă: «Aceste fete aproape despuiate, băieţii ăştia cu părul lung, ce scîrboşenie sinistră! Totul se va duce de rîpă, inexorabil!».
Întîmplarea face ca acum, cînd scriu aceste rînduri, să fie 15 august 2009, exact 40 de ani de la începutul Festivalului de la Woodstock. Atunci, în august 1969, eu aveam 21 de ani şi, în pofida unei oarecari deschideri ideologice a regimului comunist, presa ceauşistă nu a acoperit în nici un fel evenimentul. În august 2009, o ziaristă de la Evenimentul zilei, Florentina Ciuvercă, a avut curiozitatea să facă revista presei în Republica Socialistă România, la mijlocul lunii august 1969. Se apropia ziua de 23 august (ziua naţională a RSR), se împlineau 25 de ani de la evenimentul din 1944, şi propaganda comunistă vorbea numai despre «eliberarea de sub jugul fascist», cuvintele-cheie fiind în toate ziarele aceleaşi: «bilanţ», «împliniri», «propăşire», «chezăşie» etc.
Florentina Ciuvercă a găsit un singur articol despre evenimentul care a schimbat faţa nu numai a muzicii rock, dar şi a lumii. Este vorba despre un articol caricatural, intitulat «Marele pelerinaj al triburilor pop», care a apărut nesemnat în Viaţa studenţească din 24 septembrie 1969. Iată un fragment simptomatic, cu hippies drogaţi vs tineri muncitori oţelari: «Desigur, anumite principii „hippie“ n-au fost părăsite. Jim Morrison, de la orchestra [sic!] The Doors, se dezbracă pe scenă, iar solistul celor de la Fat Matters are un pantalon... transparent. Drogul a rămas şi el pe primul loc pe lista alimentaţiei lor. Cîţiva tineri muncitori dintr-o oţelărie din Wales, prezenţi pe insulă [Wight], exprimau însă alte păreri: «Liniştea oferită de droguri e frumoasă, spuneau ei, dar iluzorie, şi drogul îi poartă departe, departe de noi...»“. Acest «straniu mod de rezistenţă împotriva inegalităţilor umane», «hrănit artificial cu haşiş şi marihuana», conchide ziaristul anonim, indică gravele probleme cu care se confruntă societatea capitalistă (vezi Florentina Ciuvercă, «Fenomenul Woodstock în presa lui Ceauşescu», în Evenimentul zilei, nr. 5620, 15 august 2009).
Nu ştim cine este autorul acestui articol nesemnat, dar ştim cine erau redactorii revistei Viaţa studenţească în acea epocă, jurnalişti care astăzi sînt «formatori de opinie»: Cornel Nistorescu, Sorin Roşca Stănescu, Ion Cristoiu, Mihai Tatulici, Tudor Octavian ş.a.
(Andrei Oişteanu, în volumul Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură, ediţia a III-a, revăzută, adăugită şi ilustrată, Editura Polirom, 2014)