Poveşti verzi şi grădinăreşti

- argument -

De ce un dosar despre... Verde? Desigur, răspunsul cel mai la îndemînă ar fi: „Fiindcă a venit primăvara...“

Evident că mai există şi alte răspunsuri posibile, printre care: pentru că m-a interesat să văd cum a mai evoluat relaţia „românului“ cu natura. Nu cea din poezii, unde, ştim deja, acesta e „frate cu codrul“. Ci cea din viaţa de toate zilele. Nu pe plan oficial, instituţionalizat (deşi există cîteva – puţine – articole în dosar care se ocupă şi de aşa ceva), ci cea a „cetăţeanului“ mediu, a omului obişnuit.

Cum se raportează acesta la spaţiile verzi publice, pe care, în general, le exploatează cam nemilos... Ce cred despre asta arhitecţii peisagişti, care au studiat subiectul şi care observă tendinţa spre kitsch a peisajului urban. Ce cred ONG-urile de mediu (unele dintre ele...), care încearcă să-i responsabilizeze pe oameni în ce priveşte natura din jurul lor; ba chiar să obţină o legislaţie decentă în domeniu.

Cum se raportează concetăţenii noştri la spaţiul privat, fie el la bloc sau la casă. De ce simt nevoia să îngrijească – unii – măcar o muşcată într-un ghiveci, iar alţii să-şi facă, chiar cu mîna lor, grădina la care au visat ani, chiar dacă imperfectă...

Am constatat că există un interes pronunţat pentru subiect. Că mulţi dintre noi, orăşeni crescuţi în blocurile gri, ceauşiste, avem nevoie de „colţul nostru de natură“. Că mulţi ne luptăm să-l obţinem, şi unii dintre noi chiar reuşim – ce-i drept, cu eforturi.

Ceva, cel puţin în perspectiva personală asupra relaţiei cu Verdele, cu siguranţă s-a schimbat: a apărut nevoia de mica natură apropriată, domesticită – chiar dacă aceasta se reduce la trei ghivece pe balcon (sau e chiar o grădină adevărată).

Dosarul de faţă s-a axat mai mult pe această perspectivă şi mai puţin pe relaţia „românului“ cu spaţiul verde public. Acolo mai sînt multe de făcut, şi relaţia mai lasă încă multe de dorit. De altfel, e interesant de observat cum oamenii se raportează şi tratează diferit propriul „colţ verde“ – pe care îl respectă –, comparativ cu publicul „colţ verde“ – faţă de care sînt indiferenţi sau chiar agresivi. Ce se întîmplă cu casa se petrece şi cu grădina...

Despre asta şi alte poveşti verzi şi grădinăreşti – în dosarul de faţă. (Iaromira Popovici)

Ilustrația Ion Barbu