Poluarea din București: o radiografie
Poluarea din București a devenit subiect mainstream, după zece ani în care autoritățile, deși au fost avertizate în repetate rînduri de Comisia Europeană, nu au făcut nimic să remedieze situația calității aerului din Capitală. Odată cu rețelele independente de măsurare a calității aerului, create de societatea civilă, și cu amenințarea amenzilor ce vor trebui plătite către UE, Ministerul Mediului și Primăria București se trezesc, dar mai întîi se ceartă.
Pe 11 decembrie am lansat aerlive.ro. Aceasta este o platformă de măsurare a calității aerului care a debutat cu zece senzori montați în zece puncte ale Bucureștiului. Senzorii măsoară PM10, PM2,5, dioxid de sulf, dioxid de azot și monoxid de carbon. Mai arată și datele meteo, sînt certificați INCD și folosesc metodă laser de măsurare. Senzorii au fost montați împreună cu partenerul nostru, Fundația Eta2U, cu susținerea Fundației Comunitare București și a Fondului pentru Mediu Urban, finanțat de IKEA România. Toți senzorii sînt montați la maximum șapte metri distanță de sol și nu sînt puși în apropierea unor surse de poluare directe, pentru a nu avea date compromise.
Am început să avem datele online și la dispoziția bucureștenilor din 11 decembrie și, odată cu datele, media a început să fie interesată de subiect. La început am explicat multe, ce sînt PM-urile, cum se fac măsurătorile, ce este poluarea și de unde provine, care sînt sursele principale și cine e responsabil, ce măsuri sînt necesare pentru îmbunătățirea situației.
● De ce aerlive.ro? Pentru că statul nu o face. Deși România are o rețea de măsurare a calității aerului teoretic funcțională și opt stații montate în București și Ilfov, acestea funcționează selectiv sau deloc de ani buni, iar de cînd au fost puse în funcțiune, în 2009, nu au fost actualizate niciodată. Noi, Ecopolis, am urmărit de zece ani această situație și am încercat în repetate rînduri să avem o comunicare către public cu privire la problema poluării din București. Am urmărit cu frustrare înrăutățirea situației, dezinteresul media față de subiect, dar și acțiunile Comisiei Europene, care, cu fiecare comunicare pe infringement-uri, mai alimentau o zi sau două cîteva articole în media.
Pentru că oamenii nu sînt informați prin nici un canal accesibil despre problema poluării, despre valorile poluanților din aer, pentru că nu știu ce trebuie să facă sau cum să se protejeze și cine este mai vulnerabil în situația asta. Pentru că vrem un sistem de informare a populației cu privire la poluare în situații critice și pentru că trebuie să ne învățăm cu toții să trăim mai ecologic.
Pentru că Primăria Municipiului București NU A FĂCUT NIMIC de peste zece ani în privința poluării. Deși a adoptat planul integrat pentru Calitatea Aerului PICA, acesta este un document care nu include toate sursele poluării din București, nu are la bază măsurători relevante din toate zonele Capitalei, nu propune măsuri cuantificabile și, în general, nu respectă legislația aferentă. Din acest motiv, Ecopolis, împreună cu ClientEarth și 2Celsius, au demarat o acțiune în instanță împotriva PMB în care cer revizuirea de urgență a acestui Plan Integrat pentru Calitatea Aerului și implementarea măsurilor sale.
● Gîlceava neputinței. Odată cu apariția datelor aerlive.ro, opinia publică s-a activat și a început războiul între cele două instituții principale, cu abilități în problema calității aerului: Ministerul Mediului și Primăria Municipiului București, respectiv ministrul Costel Alexe și primarul Gabriela Firea. Cei doi s-au luptat în declarații privind vina pentru situația actuală a Bucureștiului, au început acțiuni în instanță, au organizat conferințe de presă vreo săptămînă, după care au decis să se întîlnească la minister, unde au făcut o conferință comună și au sfîrșit în glumițe de față cu presa. Comportamentele ne-au făcut să înțelegem că în continuare problema aerului nu este una luată prea în serios, că nici după zece ani de împunsături ale Comisiei Europene, două acțiuni de infringement și o statistică cutremurătoare, peste 23.000 de morți premature asociate cu poluarea în România anual, autoritățile noastre nu își asumă responsabilități și acționează iresponsabil. În acest context instituțional, oamenii, cetățenii s-au activat și am primit sute de mesaje de susținere, iar campania „Adoptă un senzor“, prin care ne propunem să instalăm treizeci de senzori de PM-uri în tot Bucureștiul, a înregistrat aproape 500 de înscrieri în doar trei săptămîni de la lansare. În spiritul bunei guvernări și al consultărilor publice, Ministerul Mediului a invitat pe 13 februarie toți actorii implicați în platforme de măsurare a calității aerului independente din România, ONG-uri și alți interesați la o discuție despre posibilități de colaborare. O întîlnire ce a început prost, cu o prezentare interminabilă despre rețeaua națională de monitorizare a calității aerului, care, atenție, funcționează în termenii legii. Singurul care poate nu știa că această afirmație este falsă era probabil chiar ministrul Alexe. Din fericire, am deturnat prezentările și am reușit să aducem discuția pe un drum constructiv, de căutare a posibilităților de colaborare între cele două părți: instituții și societate civilă. Principalele noastre dorințe de la minister sînt: 1) eficientizarea rețelei naționale de măsurare a calității aerului prin suplimentarea numărului de stații, update-uri și amplasare corectă și 2) integrarea unui sistem de comunicare a datelor, atît de la senzorii ministerului, cît și ai platformelor private, către populație. În acest sens, ministrul a propus organizarea unui grup de lucru în cadrul ministerului. Pare în regulă… Nu o să spun la cîte grupuri de lucru am fost pînă acum în cadrul ministerului fără vreun rezultat concret.
● De unde vine poluarea? Conform Planului Integrat pentru Calitatea Aerului, peste 50% din poluarea bucureșteană provin de la autovehicule. Problema s-a agravat din 2017, atunci cînd guvernul PSD a eliminat taxa de mediu pentru mașini second-hand înmatriculate în România. De atunci și pînă în 2019 au intrat pe piața românească peste 500.000 de autovehicule second-hand, se estimează că jumătate în București. Dintre acestea, peste 70% sînt mai vechi de 11 ani, 35% mai vechi de 15 ani. Dar pe lîngă trafic, în datele aerlive.ro, dar și ale celorlalte platforme, se observă un fenomen de arderi necontrolate ale deșeurilor.
● Fenomenul 1 martie. O dată la cîteva week-end-uri, toți senzorii din oraș, independenți sau oficiali, înregistrează valori exagerat de mari pentru pulberile în suspensie PM10 și PM2,5, în timpul nopții. Fenomenul durează cîteva ore, urmînd ca, pînă a doua zi dimineață, valorile să revină la mediile zilnice normale.
Am semnalat fenomenul încă din decembrie 2019, însă fiind iarnă, au fost găsite constant scuze, precum sistemul de termoficare, inversiunea termică, temperatura și umiditatea scăzută în timpul nopții.
Punctul culminat a fost pe 1 martie, cînd nu ghioceii au fost vestitorii primăverii, ci un val uriaș de poluare, care a cuprins tot orașul. La ora două noaptea a fost atins maximul istoric în platforma aerlive.ro de 604 µg/m3 pentru PM10, adică de 12 ori mai mult decît valoarea maximă zilnică pentru protecția sănătăţii umane!
Depășiri de 7-8 ori au înregistrat și ceilalți senzori din rețeaua aerlive.ro, dar și cele trei stații din Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului (RNMCA) care măsoară PM10: B1 – Lacul Morii, B3 – Mihai Bravu, B6 – Universitate. Ministrul Mediului, Costel Alexe, a anunțat că a aflat de situație de pe Facebook, iar în urma scandalului, directorul Agenţiei de Protecţie a Mediului Bucureşti a rămas fără funcţie. Din nou, toate autoritățile au fost surprinse de situație și anunță controale și verificări pentru operatorii care incinerează deșeuri în București și Ilfov. Fenomenul din 1 martie este un exemplu clar că autoritățile locale și centrale nu sînt pregătite să controleze poluarea atmosferică cu care ne confruntăm, atît în cazurile extreme, în timpul nopții, cît și în viața de zi cu zi. Paradoxul face că aceste fenomene, cel mai probabil rezultatul unor activități ilegale, să aducă în prim-plan poluarea atmosferică, iar populația să devină conștientă de impactul asupra sănătății, dar și de lipsa de măsuri ale autorităților. Cu toate acestea, fenomenul distrage atenția de la poluarea zilnică, constantă și mult mai gravă pe termen lung. Am constatat că oamenii au tendința să învinovățească industria și corupția, discriminînd complet mașinile personale. Aceste cîteva ore de valori extrem de ridicate nu determină de regulă o medie zilnică peste limita recomandată sănătății umane, pentru PM10 de 50 µg/m3, de exemplu. Cu toate acestea, limitele zilnice au fost depășite în 23 de zile, de la începutul anului, legislația permițînd 35 de zile cu depășiri pentru PM10, maximum, pe an. Incoerența autorităților nu face decît să dezbine bucureștenii și să transmită un mesaj contradictoriu pentru populație, cînd, de fapt, ar trebui să-și recunoască incapacitatea de a controla fenomenul, să ceară ajutorul populației și să demareze un plan concret de măsuri pentru următorii zece ani. Poluarea este criminalul silențios, care în afara acestor vîrfuri de valori foarte ridicate, vizibile pentru toată lumea, lucrează încet, cu depășiri constante pentru particule de 10-20-30 µg/m3, iar în timp face mai multe victime ca accidentele rutiere, într-un an.
● Explicație. PM10 și PM2,5 sînt pulberi în suspensie cu diametrul de 10 și respectiv 2,5 microni, adică particule foarte fine de praf încărcate cu diverse substanțe provenite de pe carosabil, de la șantiere de construcții, de pe trotuare și de la traficul auto. Aceste particule sînt deosebit de periculoase pentru sănătatea umană pentru că sînt inhalate și intră direct în plămîni, fiind asociate cu boli respiratorii cronice și chiar cancer. Limitele maxime stabilite de Organizația Mondială a Sănătății pentru protejarea sănătății umane sînt: Pentru PM10 – 50 µg/m3, media pe zi și la PM2,5 – 25 µg/m3, valoare medie anuală.
Oana Neneciu este director executiv al Centrului pentru Politici Durabile „Ecopolis“ și coordonatoare a Secretariatului Coaliției pentru Mediu din România.
Loredana Pană, absolventă a Facultății de Jurnalism, e coordonatoare de proiecte la „Ecopolis“, divizia pentru Delta Dunării.