Poezia e pe mîini bune
- argument -
Românul s-a născut poet, aşa cum unii se nasc albi, negri, galbeni, albaştri. Un loc comun atît de călduţ, încît ai fi în stare să-l crezi, în timp ce reciţi pe de rost primele 20 de strofe din „Luceafărul“. Din fericire, lucrurile nu stau chiar aşa, dar stau bine. Avem poeţi destui, unii catastrofali, unii doar slabi, alţii buni şi alţii de-a dreptul extraordinari, avem şi cititori, nu foarte mulţi, dar din ce în ce mai pasionaţi, avem şi festivaluri de poezie vii şi semnificative (la Bistriţa, Sibiu etc.), avem edituri mici, mijlocii şi mari care publică poezie, avem antologii şi traduceri, avem cărţi în librării (dar nu destule – la capitolul ăsta mai e de lucrat), avem entuziasm. „Poemul săptămînii“ – o rubrică săptămînală de pe site-ul Dilemei vechi – ajunge uneori şi la cîteva mii de vizualizări, iar Petrila lui Ion Barbu probabil că e singurul oraş din lume care-a avut pereţii mîzgăliţi tandru cu versuri din poeţi contemporani. Acest dosar s-a nimerit să apară la o săptămînă după Ziua Internaţională a Poeziei, dar motivaţia lui e în altă parte, şi anume impresia că, în ultima vreme, poezia română contemporană e pe mîini bune. I-am rugat pe unii dintre cei mai importanţi poeţi români de azi să mă ajute să pun la cale un ghid turistic prin peisajul poetic din jurul nostru, în speranţa că un asemenea dosar le-ar putea reaminti cititorilor Dilemei vechi pur şi simplu cît de mult bine le poate face lectura unui poem.
Astfel, veţi găsi în paginile următoare texte despre întîlnirile poetice din Bucureşti sau felul în care se predă poezia la şcoală, texte-pledoarii de o frumuseţe fără drept de apel, texte despre şi cu versuri care îţi deşurubează capul, texte despre poezia care e în stradă sau despre poezia care e în noi, texte care vă vor face o poftă teribilă să citiţi poezie. Şi să ascultaţi albumele unor indivizi cum ar fi Norzeatic sau Cheloo, pentru că versurile lor sînt uneori la fel de bune ca ale oricărui alt poet „publicat în volum“. Este şi motivul pentru care interviul care încheie acest dosar e cu Andrei Robin Proca de la Robin and the Backstabbers, un minunat autor de versuri şi muzici şi un mare cititor de poezie.
Dacă aţi vrut să vă apucaţi de citit poezie contemporană românească şi n-aţi ştiut de unde să începeţi, acum nu mai aveţi nici o scuză. Iar dacă n-aţi vrut, acum sigur o să vreţi. Deci vă doresc lectură poetică plăcută.
P.S. Ca să temperez puţin entuziasmul care m-a luat pe sus în acest argument, transcriu mai jos un fragment din „Obiceiurile de lectură ale românilor“, un studiu realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie în aprilie 2011:
„Aproape jumătate dintre participanţii la studiu (46%) declară că citesc poezie. Preferinţa pentru acest gen se regăseşte mai degrabă în rîndul femeilor (53,2%), a celor cu rezidenţa în mediul rural (52%) şi a locuitorilor din Moldova (51,4%). Dintre cititorii de poezie, cei mai mulţi (48%) îl preferă pe Mihai Eminescu. La mare distanţă urmează în topul preferinţelor Adrian Păunescu (6%), George Coşbuc (3%), Ion Minulescu şi Nicolae Labiş (2%). 22% dintre respondenţii care citesc poezie nu au un poet preferat.“