Ping-pong cu argumente

15 februarie 2007   Tema săptămînii

Ioana Avădani: "Ce valoare atribuim directorului de şcoală? Este stat sau comunitate? Pot să jur cu mîna pe inimă sau pe icoană, dacă vrei, că nu m-a întrebat nimeni dacă să pun icoane în clasele unde a învăţat fiul meu. La nivel personal, din această perspectivă argumentul mi se pare fals". Remus Cernea: "Nu e un argument liberal, ci unul mai degrabă libertarian. Neaplicabil în acest caz pentru că, într-o problemă care priveşte libertatea de conştiinţă, există riscul ca întotdeauna majoritatea să se impună împotriva minorităţilor". Emil Moise: "În educaţia publică discutăm despre legi. Legile interzic prezenţa simbolurilor religioase acolo. Legile trebuie aplicate. În plus, dacă o comunitate vrea să pună poze porno în şcoli? În varianta liberală, Statul nu ar putea să le dea jos". Cristian Pîrvulescu: "Şcoala nu este o instituţie a comunităţii, ci o instituţie publică. Comunitatea este restrînsă la un anumit grup de oameni. Instituţiile publice sînt ale tuturor cetăţenilor. În plus, nu comunitatea, în ansamblul ei, a pus icoanele, ci nişte persoane. Acesta nu este un argument liberal, ci un argument colectivist. Liberalismul ca doctrină a cerut separarea Statului de Biserică". Argumentul ultimelor consecinţe (mi l-a spus o doamnă din public la Focşani, sala a fremătat): Dacă acceptăm ideea că simbolurile religioase prezente în spaţiul public pot afecta anumite persoane, acestea se pot simţi afectate şi de prezenţa bisericilor în oraşe. Atunci le vom dărîma? Ioana Avădani: "Argumentul este răuvoitor. Iar facem amestecul între valori şi simboluri. Nu a negat nimeni dreptul bisericilor de a exista. Şi atîta vreme cît orice persoană are un loc în care poate merge să se roage, este OK. Icoanele sînt într-un spaţiu comun unde fiecare copil trebuie să meargă, nu are opţiune, pentru că vorbim de şcoli publice, nu confesionale". Remus Cernea: "Noi nu vorbim de spaţiu public, de stradă, ci de instituţii publice. Acestea trebuie să fie neutre. Cu acest argument, este ca şi cum i-ai spune cuiva: eşti religios, asta înseamnă că vei intra cu avioane în turnurile gemene. Cineva poate fi o persoană religioasă şi să fie cetăţean model şi o persoană foarte bună. Prin analogie, un susţinător al secularismului nu are de ce să meargă atît de departe încît să ceară dărîmarea bisericilor". Emil Moise: "Nu este vorba despre spaţiul public, ci despre instituţii. Cel care pune o reclamă la Coca-Cola foloseşte spaţiul public, dar o face în anumite condiţii legale. Bisericile se construiesc în anumite condiţii legale. Nu putem compara cu ce se întîmplă în interiorul instituţiilor. De pildă, nu putem să punem reclamă la Coca-Cola în Primărie." Cristian Pîrvulescu: "Bisericile sînt spaţii ale comunităţii. Spaţiul public nu are o dimensiune topografică, nu începe cînd ieşi din casă, pur şi simplu; spaţiul public este acolo unde se aplică Constituţia, care garantează egalitatea tuturor. Bisericile se contruiesc pe spaţiul privat, al unei comunităţi, nu în spaţiul public". a consemnat Cristian Ghinea

Mai multe