Permiteţi să raportez

30 martie 2010   Tema săptămînii

Permiteţi să raportez: în timpul serviciului meu nu s-au petrecut evenimente deosebite. Rata criminalităţii e sub media europeană şi trendul e descendent. În Bucureşti nu mai există „zone de risc“, ci numai infracţiuni izolate. Violenţele stradale nu constituie un fenomen îngijorător. Numărul accidentelor rutiere cu victime e tot mai mic. Staţi liniştiţi. Poliţia veghează.
Nimic nu e mai adevărat şi în acelaşi timp mai fals decît statistica. Cifrele vorbesc... minciuni. Hai să luăm un exemplu minor de infracţiune minoră. Legea rutieră permite folosirea claxonului doar în anumite circumstanţe („pericol iminent“) şi numai în afara oraşului. Şi totuşi, cînd circuli pe străzile Capitalei – ca pieton sau ca şofer – e imposibil să nu auzi zeci de claxoane la fiecare intersecţie. Numai cei care ar trebui să audă (şi să sancţioneze) nu se lasă deranjaţi: în 2009, Poliţia rutieră a aplicat în Bucureşti doar 76 de amenzi pentru claxonare neregulamentară. Logica cifrelor ne spune că trăim într-un oraş liniştit. Însă logica cifrelor e contrazisă flagrant de zgomotul de fond. De ce nu sînt sancţionaţi demenţii care claxonează aiurea? Pentru că un poliţist aflat în mijlocul acţiunii, într-o intersecţie aglomerată, nu are cum să-l identifice pe şoferul contravenient. Şi pentru că, oricum, ocupîndu-se cu asemenea „detalii“, ar încurca circulaţia pe care, teoretic, e pus să o fluidizeze – mi-a explicat purtătorul de cuvînt al Poliţiei, Cristian Ciocan. Poate că are dreptate. Însă în felul acesta, se favorizează o infracţiune.
Aceste mici nereguli nu reprezintă un pericol social în sine. Însă prin cumulare devin de-a dreptul descurajante. Pentru că sînt în acelaşi timp cauza şi efectul lipsei de încredere în instituţiile care ar trebui să asigure ordinea publică. „N-am dat în cap nimănui, dom’le“ – ar zice eventualul şofer amendat. Adevărul e că ne-am cam obişnuit cu perpetuarea acestor mici nereguli. Ele au devenit starea de normalitate. E normal să claxonezi aiurea, să mergi cu tramvaiul fără bilet, să accepţi bani la negru, să cumperi ţigări de contrabandă (sînt mai ieftine), să traversezi pe roşu, să dărîmi pereţii apartamentului fără autorizaţie de la Primărie, să dai şpagă la doctor, să foloseşti programe de calculator piratate, să intri la concert fentînd portarul etc.
Permiteţi să raportez: în timpul serviciului meu nu s-au petrecut evenimente deosebite...

Mai multe