„Pentru mine înseamnă liniște“

M-a fascinat și m-a speriat deopotrivă spațiul acesta subțire, pe care îl creăm între noi și ceilalți. Ce și cît punem în el. E un sac fără fund sau, din contra, unul fragil, care ne poate costa scump în timp? Și ce faci cu ce construiești și pui laolaltă, cînd complicitatea cu celălalt dispare și nu-l mai recunoști? Unde se retrag intimitățile pierdute, există un cimitir al apropierilor eșuate?

Nu cred că poți găsi doi oameni care să se gîndească la același lucru dacă îi întrebi ce înseamnă pentru ei intimitatea. Avem definiții diferite în funcție de poveștile noastre de viață și de disponibilități. Cît de intimi ne permitem să fim cu noi înșine? Sau cu cei de lîngă noi?

În Dosarul de acum am încercat să deschidem această cutie a Pandorei. I-am dat tîrcoale și am întors-o și pe o parte, și pe alta. Și ne-am propus să vedem cum s-a schimbat conceptul în timp și ce mai înseamnă astăzi, într-o epocă în care sîntem mai conectați ca oricînd. Și, cel puțin în aparență, mai generoși cu imaginea noastră privată. Am scăpat de frici sau, din contra, în timp ce ne expunem viețile, ele cresc nestingherite și nebăgate în seamă, se întind peste noi ca niște pînze de păianjen?

Ne dorim intimitatea, dar ajungem să fugim de ea. Cînd o simțim că ne suflă în ceafă, o traducem în termeni de pericol. Implicarea prea mare devine vulnerabilitate și cine are chef de ea?

În textele pe care le veți citi o să descoperiți grade diferite de intimitate. Fie că este vorba despre literatură sau film, fie despre cercetări artistice a căror finalitate este să ne pună pe gînduri. Să ne facă să ne chestionăm intimitatea, după ce ne am imaginat că știm ce e cu ea și cu ce se mănîncă.

Mi-aș dori ca acest puzzle de priviri și fantele de lumină pe care le propun autorii să vă convingă că subiectul a fost și rămîne de actualitate. Le mulțumesc invitaților mei, mari și mici (de la Școala 113 și de la „I.L. Caragiale“). „Pentru mine înseamnă liniște“, a scris un băiețel. Și ar putea să fie și răspunsul meu. Aș mai adăuga, poate, că înseamnă și încredere. Să ne gîndim, așadar, la cît de mult vrem să ne împărțim liniștea cu cineva, pe care vom ajunge să-l considerăm intim. La cum ne pierdem liniștea cînd intimitatea cu cineva se suspendă. Sau, din contra, cît de bine reușim să ne antifonăm spațiul privat ca să nu-l bruieze nimeni și nimic.

Ilustraţie de Ion BARBU