Patriotismul şi cărturarii

Este, probabil, un soi de boală profesională - în faţa unei probleme, primul meu reflex e acela de a-i căuta soluţiile în cărţi. "În" cărţi, nu "din" cărţi. Şi totuşi, în toamna lui 2001, reflexele mele au funcţionat cu o anume lentoare. După atentatele din 11 septembrie am avut nevoie de mai bine de o lună pentru a mă decide să recitesc Coranul. Pe cînd am ajuns la Ellis Library, principala bibliotecă din campusul Universităţii Columbia-Missouri, eram convins că e deja prea tîrziu. Îmi şi imaginam rafturile secţiunii goale, pustiite de către armate de studenţi dornici să afle cît mai multe despre islam. Nici vorbă. Coranurile mă aşteptau frumos aliniate, în diferite ediţii şi traduceri. Am înşfăcat, bucuros, două ediţii comentate şi, pentru că tot mă aflam în zonă, am mai pus mîna pe-un Al Farabi şi pe un Ibn Sina - să fie, acolo. La ghişeu, bibliotecarul m-a privit serios pe deasupra ochelarilor: Are you sure you wanna check'em out? ("Eşti sigur că vrei să le împrumuţi?") Abia cîteva zile mai tîrziu descifram tîlcul întrebării. Omul fusese bine intenţionat. Între timp intrase în vigoare aşa-numitul Patriot Act. În realitate, Patriot Act nu există. Patriot Act e doar un acronim care, în varianta completă, sună aşa: Uniting and Strengthening America by Providing Appropriate Tools Required to Intercept and Obstruct Terrorism - adică "Unificînd şi Întărind America prin P.A.T.R.I.O.T.-ism". O formulare - să recunoaştem - mai degrabă căznită, pentru obţinerea unui acronim de efect. Documentul cu pricina, întins pe cîteva sute de pagini, a trecut prin Senat cu un singur vot împotrivă (Democratul Russ Feingold, Wisconsin) şi cu o majoritate zdrobitoare în Congres (357 "pentru", 66 "împotrivă"). Conform lui Michael Moore, creatorul lui Fahrenheit 9/11, nimeni nu ar fi catadicsit să-l citească de la un capăt la celălalt. A schimbat cu ceva Patriot Act viaţa americanului de rînd? Nicidecum. De cînd a intrat în vigoare, n-am întîlnit pe nimeni care să pretindă că ar fi fost subiectul vreuneia dintre prevederile sale. Şi sînt destule - de la autorizarea supravegherii fără justificare a traficului pe Internet (articolul 214), pînă la extinderea interpretabilă a definiţiei terorismului domestic (articolul 802). Dar - după cum îmi atrăgea atenţia Luke Mergner, din departamentul de Ştiinţe Politice al Universităţii Bloomington-Indiana - "legea în sine este concepută în aşa fel încît să treacă neobservată. Dacă supravegherea ar fi făţişă, şi-ar pierde rostul. În aceste condiţii, efectul direct al legii e mai degrabă unul retoric." Nu putem şti, aşadar, dacă Patriot Act a reuşit sau nu în încercarea declarată de a face America mai puternică. Ştim însă, cu siguranţă, că a eşuat în cealaltă încercare - aceea de a o face mai unită. Prăpastia dintre cele două Americi1 - cea de pe coaste, urbanizată, liberală şi majoritar democrată, şi cea din interior, predominant rurală, tradiţionalistă şi republicană - a continuat să se adîncească. Un important segment al societăţii civile continuă să protesteze împotriva perceputei restrîngeri a drepturilor şi libertăţilor civile. În opinia acestora, puţin contează dacă administraţia a făcut sau nu uz, bunăoară, de faimosul articol 215 ce permite autorităţilor aflarea listelor de cărţi împrumutate de la orice bibliotecă publică (interzicîndu-le totodată bibliotecarilor să divulge existenţa acestui tip de supraveghere). Periculoasă ar fi însăşi existenţa prevederii cu pricina. "Simplul fapt că au autoritatea să o facă e de natură să mă îngrijoreze" - declara Mahdi Bray, director executiv al Muslim American Society Freedom Foundation. "Exerciţiul libertăţilor democratice este necesar mai mult decît oricînd în perioade de criză şi, mai ales, pe timp de război" - susţine şi profesorul Jeffrey Isaac2, şeful departamentului de Ştiinţe Politice al Universităţii Bloomington-Indiana. "Unele sacrificii pot fi pentru moment necesare în numele securităţii. Dar, legal vorbind, excepţiile trebuie definite fără echivoc şi monitorizate de către judecători independenţi; se cuvin explicate Congresului şi controlate de către acesta; trebuie să fie cît mai reduse şi mai restricţionate în timp. În primul rînd, astfel de sacrificii nu trebuie să pună în nici un fel în pericol valorile centrale ale democraţiei. Democraţia necesită diversitate, pluralism, controverse şi opoziţie. Acestea nu reprezintă pericole la adresa democraţiei, ci însăşi Ťsîngele» ei." Din acest punct de vedere, societatea civilă stă încă bine cu tensiunea arterială. Perspectiva încheierii, chiar în aceste zile, a negocierilor dintre Congres şi Senat pe tema re-autorizării unor articole din Patriot Act a reîncins dezbaterile. Şi, din nou, vîrful de lance îl reprezintă disputele din jurul dreptului la confidenţialitatea lecturilor. Între cărturari şi promotorii patriotismului oficial, tensiunile se escaladează. Asociaţia Americană a Bibliotecarilor (ALA), împreună cu alte asociaţii şi fundaţii, suportă demersul unui "John Doe" care contesta la Curtea Supremă secţiunea 505. Ba se mai şi creează alianţe stranii. Opt asociaţii naţionale de afaceri, printre care şi Camera de Comerţ a SUA, susţin varianta Senatului (S. 1389), care solicită o justificare credibilă pentru consultarea fişelor de lectură. Dacă nu din dragoste de carte, o fac măcar pentru că arhivele firmelor intră şi ele sub incidenţa aceluiaşi articol. Povestea e veche de cînd lumea. Facem ce facem şi tot la cărţi ne întoarcem. Între timp, eu am recitit Coranul şi filosofii arabi, fără ca nimeni să-mi ciocănească la uşă. Ba am mai dobîndit şi cetăţenia americană, aşa că abia aştept să votez. Bloomington, Indiana, 14 octombrie 2005 _______________ 1. Surprinzător, poate, pentru mulţi, retorica existenţei celor "două Americi" a precedat retorica mult mai recentă a "celor două Românii". 2. Una dintre cărţile sale, Democraţia în vremuri întunecate , recent tradusă şi-n româneşte, tratează problematica democraţiei în ţările Europei de Est.