Pare-se că a fi blogger e o mare chestie

15 septembrie 2006   Tema săptămînii

- interviu bidirecţionat cu Iulian COMĂNESCU, blogger la Hotnes.ro (http://blog.hotnews.ro/) - (Evident, interviul a fost realizat pe Yahoo Messenger) Ai plecat de la Evenimentul zilei, unde erai şef de secţie, şi acum faci un blog tot mai apreciat la HotNews.ro? E o mişcare îndrăzneaţă. Ce ţi-a venit? Întîi am plecat ca să încerc să iau lucrurile pe cont propriu. Adică o firmuliţă de consultanţă media, cu previzibilul nume de Comănescu SRL. Pe urmă, bunul meu prieten Ioan Mărgărit, care a inventat HotNews.ro, mi-a propus un blog. Aşa s-a nimerit, ca să zic aşa. Este blogul jurnalism? Mulţi din şcoala veche spun că nu se compară. Văd că tu faci cam ce făceai şi la EVZ: te ocupi de media şi sări cu ştiri din domeniu. Păi, ce înseamnă "jurnalism"? Eu nu ştiu exact ce, în afară de definiţia academică. Dar sînt sigur că înseamnă comunicare. Nu ştiu exact nici ce înseamnă blogul. Ceva între ziar liniar, anticronologic şi forum, cu o tentă foarte personală, cred. Ţie personal ţi se pare că mai eşti încă jurnalist, sau altceva, spune-i cum vrei? Pînă în primii ani de după ’90, toţi eram "ziarişti". Acum ne-am făcut "jurnalişti". Pe motiv că "ziarişti" erau numiţi copiii care între războaie vindeau Universul, ediţie specială. Acum lumea îmi spune blogger. Ce e un nume, Romeo? Mi se pare că sînt ce-am fost şi un pic mai mult de atît. Învăţ chestii noi pe blog. Ca de pildă? Aflu cît de important şi de uşor e să pui o întrebare, în loc să te repezi cu răspunsurile. Îmi dau seama cît de avizaţi sînt cititorii. Realizez că forţa unui blog stă, ca la forum, în comunitatea "de subsol". Care "subsol", la mine, cuprinde directori executivi din presa scrisă, creativi cu state vechi în publicitate, vedete TV de talia lui Lucian Mîndruţă şi anonimi mai avizaţi ca mine în materie de business-ul cu care mă ocup, anume media. Ţi s-a întîmplat să intre o "victimă" care să nege ştirea ta? Nu. Nuanţări. Nu mi s-a întîmplat nici în presa scrisă. Dau foarte rar "chifle". A, ba da. Huidu m-a sunat fiindcă sugerasem că el şi Găinuşă îşi sporesc cota la renegocierea contractelor, fiindcă atunci apar zvonurile despre transferuri de milioane la PRO TV şi tot restul. Nu a postat, m-a sunat. Făcusem eroarea numită post hoc, ergo propter hoc. Zvonurile apăreau după aceea, eu am crezut că de aceea. Succesiunea temporală interpretată ca relaţie de cauzalitate. Sînt reguli mai laxe? De pildă, am văzut că dai ştiri cu rezerva că trebuie verificate. Este o ocolire a regulilor clasice care spun că dai după verificări? Nu. Eu zic că e ceva mai avansat. E drept că eu am anunţat că mă adresez oamenilor din breaslă şi că ştirile insuficient verificate trebuie luate ca atare, ca nişte capete de fir pentru colegi. Dar cred că şi cititorul ne-comunicator înţelege atunci cînd marchez o rezervă. Cred că ăsta e viitorul şi în presă. Nu există reguli stricte, de genul două, cinci, şapte, nouă surse. Iese Isărescu şi anunţă scăderea dobînzii de intervenţie la BNR. Avem o sursă, sîntem convinşi, dăm toţi. Avem şapte surse care spun că Macovei s-a dat în stambă. Iese ce-a ieşit. Erau şapte, crede-mă. (referire la articolul despre consumul de alcool al ministrului de Justiţie. După o nouă anchetă, Evenimentul zilei şi-a cerut scuze pentru publicare - n.red). Avem şapte surse care neagă că s-au întîlnit cu Vîntu în Creta. Evenimentul zilei dă un "tun", pentru că era adevărat. Deci, tehnic vorbind, cred că atunci cînd ai dubii, trebuie să spui mai curînd povestea adevărului decît adevărul. Problema e să nu pierzi cititorul în labirint. Bun, şi atunci care este efectul Internetului? Multiplicăm la infinit numărul de canale prin care putem să verificăm orice prin publicare? Uită-te la transferul lui Teo. Am dat primul pe blog şi acum se confirmă. Le multiplicăm, nu ştiu dacă la infinit. Să luăm cazul Teo. Luni am aflat că ar putea pleca. Am dat, cu rezerva cuvenită. Marţi, a apărut în EVZ. Apoi, NewsIn a obţinut confirmarea, de la PR-ul TV, că avocaţii lui Teo discută cu Media Vision rezilierea contractului. Te-au citat pe tine? Nu m-au citat. Pe de o parte, nu eram singurul din presă care ştiam ceva. Era şi Petrişor, de la EVZ. Doar că el a avut un decalaj de o zi, din motive de ediţie tipărită. Pe de altă parte, blogul meu nu este citat. Uneori sînt contactat în chip de analist media. Dar ziariştii "clasici" nu consideră blogul ca o sursă citabilă. Am discuţii de genul: "A apărut undeva?", răspund: "Da, domnule, la mine pe blog". "Aaah", mi se răspunde. E ca şi cînd n-ar fi. Este partea negativă a aceleiaşi monezi, nu ai constrîngeri, dar nici credibilitate. Nu ţi se pare corect? Stai puţin, Cristi, de unde deduci tu că nu am credibilitate? Aici nu sînt de acord. Nu tu personal, blogul ca mediu. Ah! Eu vreau să am credibilitate şi cred că o am. Blogul ca mediu s-ar putea să n-aibă credibilitate din cauză că sînt mulţi idioţi pe Internet. Am o problemă mare cu libertatea de exprimare. Am citit undeva că Internetul ne va prosti pe toţi, fiindcă comunicarea se reduce imediat la invective şi, dacă am putea să ne cărăm pumni în dinţi, am face-o. Am spus-o şi alte dăţi: pe Blog.HotNews.ro, cenzura e la ea acasă. Validez pe cine am chef (afişarea mesajelor este aprobată de deţinătorul blogului - n.red), în funcţie de cît de coerent şi interesant e în răspunsuri. De asta am început interviul cu o întrebare legată de pasul tău dinspre presa clasică spre blog. Mai sînt alţii ca tine? Mai sînt alţii ca mine, desigur. Brăduţ Alex Ulmanu, la www.jurnalismonline.ro. Cătălin Tolontan, la www.blog sport.ro/tolontan. Ăştia sînt buni. Poţi să trăieşti din asta dacă îţi propui? Pare-se că a fi blogger e o mare chestie, eşti pe trend sau ceva de genul ăsta. La Praga, au căscat toţi ochii mari cînd au aflat ca sînt "blogger". Un tip de la Financial Times mi-a cerut lecţii de blog etc. Poate sînt bloggeri care trăiesc din asta. Eu o fac pe gratis. Am un alt avantaj: branding personal. Pe blog vin oameni importanţi din media şi ajung la cafele cu ei pentru diferite contracte pentru firmă. De pildă, prin Internet (dar nu prin blog) au ajuns la mine nişte domni de la o firmă de consultanţă din America, pe nume Gerson-Lehman. Am oferit o consultaţie telefonică şi mi-a sosit prin poştă un cec. OK, hai că e prea mult material deja. Mai ai ceva să transmiţi cititorilor tradiţionali? Nu mai am că nu cred în cititori "tradiţionali", mai ales la Dilema veche. Nu cred în diferenţele astea dintre "real" şi "virtual", "tradiţional" şi "de Internet". Interviul ăsta o să fie tipărit, nu? Neapărat Aş vrea să-l pun şi pe blog, după ce apare în Dilema veche. Bănuiesc că e OK. Tu ce le transmiţi cititorilor mei virtuali? Să mai pună mîna şi pe-o carte. Cool. www.gutenberg.net Eu nu am loc de el întreg, la tine apare varianta "necenzurată". Nici eu nu am "loc", că Internetul nu e nicăieri. OK, am ieşit din emisie? Nu, la voi e break de publicitate, la noi se mai vede. Aşadar, în exclusivitate pentru Blog.HotNews.ro, că nu încape în Dilema veche: a fost Patriciu pe la voi prin redacţie? Da, o dată, la început. Şi ce-a făcut p-acolo? Crezi că a citit vreo carte de Pleşu? Nu articole. Articole o fi citit. Am stat vreo două ore de vorbă despre mersul general al lumii, despre cum trebuie să ai cultură ca să fii mare afacerist şi cît de culturalizaţi sînt marii şefi de corporaţii pe care i-a cunoscut. Nimic despre ce te-ai fi aşteptat, mi s-a părut foarte cool. Am stat de vorbă întreaga redacţie adică. Nu ştiu despre vreo carte de Pleşu, dar părea citit. A, păi ce, crezi că m-aş fi aşteptat să-i comande lui Dinescu un pamflet anti-Băsescu, pe care acesta să-l citească la un congres al PNL? Lol. Hai să nu mai vorbim de asta. Hai să vorbim despre viitorul Dilemei vechi. La lansarea Dilemei, în 1993, i-am luat un interviu lui Andrei Pleşu. Am scos de la el următoarea afirmaţie: "Nu am dileme cu privire la Dilema". Parcă 1993 era. Ce (se poate spune din ce) vreţi să faceţi? Mie a început să-mi placă tot mai mult Dilema veche. Vremurile au ajuns-o din urmă, ca să zic aşa. Asta e de bine sau de rău? Păi... de bine, eu ştiu?! Ai făcut o metaforă. Se putea înţelege că a îmbătrînit sau că era avangardistă. În management sînt teoriile alea cu ciclul de viaţă al produselor, care pornesc de la copil-problemă, ajung vacă de muls (cash cow) şi sfîrşesc ca dogs, urîciuni pe care nu le vrea nimeni. Cred că Dilema veche e o vacă de muls la modul intelectual acum. Dar s-a mai întîmplat ceva. Echipa e mai bună. Înainte, temele alea erau cu totul plicticoase. Acum se adecvează... temporal. Ai văzut site-ul nou al revistei? Nou? Dă să văd. www.dilemaveche.ro. şi www.dilema.ro. O persoană cu convingeri are o forţă egală cu cea a nouăzeci şi nouă de persoane mînate de interese - John Stuart Mill. Vezi ce citat cool avem pe prima pagina? Bravo, domnule. Nu e tocmai ideea mea de site perfect, dar e site. De ce n-aţi comunicat? Aşa sîntem noi, modeşti. Nu e PR p-acolo? Uite, Doru Iftime e redactor-şef la Plai cu boi şi n-a anunţat nimeni. O persoană modestă are o forţă egală cu cea a 1/99 nesimţit care se laudă... Nu zic să ne lăudăm. Dar nici... De unde aţi luat www.dilema.ro? Că precis îl avea cineva. Da, îl aveam noi. Da’ nu făceaţi nimic cu el. Barem i-aţi luat bani buni lui Patriciu pe el? Bravo. Astea-s chestii pe care îmi face mare plăcere să le anunţ pe blog. Interviu de Cristian GHINEA

Mai multe