Paradoxuri demografice: Europa şi Africa
Se estimează că în deceniile următoare numărul de decese şi rata mortalităţii generale vor înregistra o creştere alarmantă. Se va modifica, de asemenea, şi structura mortalităţii pe vîrste. Ponderea deceselor la vîrstele mai mari de 80 de ani este astăzi de 29% în România. În Franţa, în anul 2003, ponderea deceselor înregistrate la populaţia de 80 de ani şi peste a fost de 50%; reducerea mortalităţii pe vîrste, în special la cele tinere şi adulte, aflată la baza creşterii duratei medii a vieţii, a majorat în mod constant proporţia deceselor la vîrstele avansate (Vasile Gheţău, Declinul demografic şi viitorul populaţiei României, Editura Alpha MDN, 2007). Pînă în anul 2050, ponderea deceselor la populaţia de 80 de ani şi peste ar ajunge şi în România la o valoare similară cu cea din Franţa - 53%. Conform studiilor, durata medie a vieţii ar putea ajunge la nivelul-limită de 100 de ani în jurul anului 2300, iar cele mai ridicate valori ar urma să se înregistreze în Suedia (97,2 ani), Spania (97,0 ani), Franţa (96,9 ani). Valoarea estimată pentru România este de 94 de ani. Copii puţini în Europa... Situaţia demografică actuală şi cea care se prefigurează pentru deceniile următoare, mult mai dramatică, au drept cauză majoră scăderea natalităţii, respectiv a fertilităţii. Nivelul fertilităţii este scăzut şi în cele mai multe dintre ţările europene dezvoltate, iar în cîteva dintre ele - Germania, Italia, Grecia, Spania - valoarea este identică cu cea din ţara noastră. Potrivit prognozelor demografice ale Diviziei de Populaţie a Naţiunilor Unite, dacă actualele valori ale fertilităţii şi migraţiei ar rămîne constante, singurele ţări în care nu s-ar înregistra un declin al populaţiei pînă în anul 2050 ar fi Albania, Irlanda, Islanda, Danemarca, Finlanda, Franţa, Luxemburg, Malta, Norvegia, Olanda, Portugalia, Marea Britanie şi Suedia. În patru dintre aceste ţări - Danemarca, Suedia, Marea Britanie şi Franţa - chiar dacă numărul populaţiei din 2050 nu ar fi mai mic decît cel din 2005, declinul demografic s-ar instala în a doua jumătate a perioadei. Declinul demografic nu este o problemă specifică doar României - în ţările vecine (Ucraina, Moldova, Bulgaria, Serbia, Muntenegru şi Ungaria) populaţia este în declin determinat, în cea mai mare parte, de scăderea naturală a populaţiei. Această componentă este consistent mai mare în Ucraina şi Bulgaria. Rata natalităţii şi cea a fertilităţii au valori foarte apropiate în toate cele şase ţări. Mortalitatea infantilă are valori apropiate de cele din ţările dezvoltate doar în Ungaria, Serbia şi Muntenegru. România continuă să aibă cea mai ridicată mortalitate în primul an de viaţă al copilului. Speranţa de viaţă la naştere are valori mai ridicate şi echilibrate în România, Bulgaria, Serbia, Muntenegru şi Ungaria şi este mai scăzută în Ucraina şi Moldova. ...copii prea mulţi în Africa Cu totul altfel este situaţia în unele ţări de pe continentul african. Explozia demografică, titrează The Guardian (25 august 2006), ameninţă să aducă regiunea la cel mai scăzut nivel de sărăcie. Dacă în 2006 populaţia Ugandei era de 27,7 milioane de locuitori, se estimează că pînă în 2025 se va dubla, ajungînd la 56 de milioane, iar la jumătatea secolului Uganda ar urca pe locul 12 în clasamentul celor mai populate ţări, avînd 130 de milioane de locuitori, mai mult decît Rusia sau Japonia. În această ţară, nivelul fertilităţii este extrem de ridicat, situaţia fiind neschimbată de mai mult de 30 de ani. O femeie naşte în medie şapte copii şi mai puţin de una din cinci foloseşte metode contraceptive. Jumătate din populaţia ţării are sub 15 ani şi foarte curînd va atinge vîrsta fertilităţii. Problema exploziei demografice nu afectează însă numai Uganda. Pînă în 2050, Ciad, Mali, Guineea Bissau, Liberia, Nigeria, Burundi sau Malawi - ţări aflate printre cele mai sărace din lume - îşi vor tripla populaţia. Aproape un sfert din populaţia lumii va fi, prin urmare, concentrată în Africa. "Ceea ce se întîmplă este alarmant" - declara, pentru aceeaşi publicaţie, Jotham Musinguzi, şeful Biroului de evidenţă a populaţiei din Ministerul de Finanţe ugandez, aducînd în discuţie relaţia alarmantă dintre nivelul foarte ridicat al fertilităţii şi cel al sărăciei. "Sîntem oare pregătiţi să le asigurăm acestor oameni case, locuri de muncă şi accesul la sistemele de sănătate şi de educaţie?" - iată genul de întrebare la care autorităţile africane caută încă un răspuns.