„Orice carte merită încredere“ – interviu cu Delia PETRESCU

În primul rînd, de ce ar avea încredere cineva să cumpere o carte pe care un scriitor şi-a publicat-o singur, fără să treacă de selecţia profesionistă a unui editor?

Mai întîi aş vrea să fac o precizare pentru ca cititorii dumneavoastră să nu-şi imagineze că vorbim despre nişte printuri pe post de cărţi. Nicidecum! Cărţile publicate prin Self Publishing pot concura cu cărţi din oricare altă editură. Chiar dacă, uneori, se întîmplă să fim nevoiţi să ne încadrăm într-un buget destul de modest, preferăm să scoatem un tiraj ceva mai mic şi să nu facem rabat de la calitatea hîrtiei sau a cartonului de copertă. Self Publishing este un concept adus din afară. În America, acest mod de publicare este destul de răspîndit. În România, a fost nevoie să îl adaptăm autorilor şi cititorilor de aici. Mai ales autorilor – care vor să-şi vadă numele pe o carte adevărată. Aşa că, Self Publishing este, pînă la un punct sau de la un punct, cam impropriu spus. Practic, vorbim de o editură. Desigur, sînt şi autori care ne trimit cartea gata paginată şi coperta „făcută“ – iar noi facem numai o verificare. Cei mai mulţi însă nu deţin cunoştinţele necesare sau nu au timpul necesar la dispoziţie pentru a-şi definitiva cartea, şi atunci apelează la noi, solicitînd servicii de redactare/corectură/paginare/design copertă/tipar etc. Autorului i se explică de la început ce înseamnă publicarea unei cărţi şi care sînt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească acea carte, ca să poată fi, după ieşirea de sub tipar, distribuită în librăriile online sau în cele fizice. M-am referit la aspectul cărţilor.

În privinţa conţinutului  – acum foarte mult timp, Vasile Alecsandri, într-un moment de entuziasm conjunctural, a afirmat că românul s-a născut poet. Şi am auzit sau am citit tot felul de comentarii – pro sau contra – referitoare la talentul românilor de a-şi pune în „cuvinte potrivite“ sentimentele, trăirile, experienţele de viaţă. După un an de Self Publishing, pot să spun, cu mîna pe inimă că da, unii români s-au născut poeţi. Şi nu numai poeţi, ci şi prozatori. Din punctul meu de vedere, orice carte merită încredere. Din ce înveţi? Din cărţi! Cu fiecare carte citită, mai adaugi ceva nou la cunoştinţele pe care le ai. Şi, chiar dacă vorbim de autori aflaţi, cei mai mulţi dintre ei, la prima încercare editorială, nu m-aş grăbi să pun o etichetă înainte de a-i citi. Dacă scrierile celor „mari“ le puneţi sub semnul întrebării, povestirea unei fetiţe de numai 9 ani, despre o banală muscă, mai mult ca sigur vă va cuceri.

De fapt, în ce relaţie se află self-publishing-ul (SP) cu publishing-ul tradiţional: preia SP tot ce nu trece de selecţia tradiţională? „Nu baţi la uşi care nu se deschid“ – de ce nu se deschid aceste uşi?

Nu aş putea să vă spun de ce nu se deschid uşile editurilor pentru autorii români necunoscuţi şi nici de ce nu fac măcar o încercare în a-i cunoaşte – ca scriitori, desigur. Dar să ştiţi că foarte puţini autori care au apelat la Self Publishing au bătut la acele uşi, şi nu din teama de a nu fi respinşi, ci din cu totul alte motive. În primul rînd, cu Self Publishing publici foarte repede. După ce se dă BT-ul, îţi vezi cartea, în librăria de pe site-ul nostru, cam în zece zile. Pentru librăriile online sau cele fizice, durează ceva mai mult, între 30 şi 45 de zile.

Apoi, autorul, da, vrea să aibă controlul asupra a ceea ce publică. Noi facem şi evaluare de text – propunem autorului, de exemplu, să imprime un ritm mai alert, dacă e vorba de o carte de acţiune, sau să dea o notă ceva mai naturală unui dialog între două personaje. Autorul poate fi sau nu de acord cu sugestiile noastre. În final, el este cel care are ultimul cuvînt. Pentru autor este important să se exprime exact aşa cum doreşte în transmiterea unui anume mesaj, pînă în cel mai mic detaliu. Deci nu se poate spune că preluăm autori refuzaţi de edituri, ci că avem autori care, din start, aleg Self Publishing.

Printre beneficiile SP mai sînt trecute şi acestea: „controlul asupra a ceea ce scrii“, „tu hotărăşti ce publici“ – dar sînt acestea exclusiv atributele SP? Scrie cineva, în România acestui moment, cărţi la comandă sau la cererea editorului?

Aşa cum am răspuns deja, „controlul asupra a ceea ce scrii“ şi „tu hotărăşti ce publici“ cred că sînt exclusiv atributele Self Publishing. Pînă la urmă, Self Publishing înseamnă să îţi „foloseşti“ dreptul la libera exprimare. Internetul deja face acest lucru, adică îi lasă pe oameni să se exprime. Desigur, nu mă refer la obscenităţi, discreditare, defăimare şi alte lucruri de genul ăsta, ci la partea bună...

„Scrii, publici, cîştigi.“ Unde intră, în această atît de simplă ecuaţie a SP, talentul? Se poate spune că apelează la SP amatorii şi scriitorii ocazionali?

Aşa cum puneţi dumneavoastră întrebarea, cuvintele „amator“ şi „ocazional“ au o nuanţă uşor peiorativă. Autorii noştri au acest vis de a-şi vedea numele pe o carte, o carte scrisă de ei, desigur. Iar Self Publishing îi ajută ca acest vis să devină realitate. Pentru cei mai mulţi, scrisul este un hobby. Autorii noştri sînt economişti, avocaţi, profesori, învăţători, ingineri, medici, fizicieni. Scriu pentru a face cunoscută o anumită experienţă de viaţă, sau pentru a face un cadou unei persoane dragi, adunînd într-o carte cîteva poezii, sau un părinte vine cu desenele şi poveştile scrise de copilul lui, sau scriu impresii din călătorii, sau ne trimit o lucrare de specialitate etc. Cine hotărăşte dacă aceşti oameni au talent? Cititorii, desigur. Unii dintre ei şi-au greşit profesia de bază. În alte vremuri, într-o altfel de societate, profesia lor ar fi putut fi scrisul.

Cine apelează la SP şi cîţi scriitori au apelat pînă acum la SP?

Într-un an, am publicat peste 120 de titluri. La Self Publishing poate apela oricine  – nu avem limită de vîrstă, nu avem limită de idei, de subiecte, de imaginaţie – în înţelesul bun, frumos şi constructiv. Pînă la urmă, prin cuvînt poţi să dărîmi, dar să şi construieşti... Nu publicăm texte care să contravină legilor din România, care să contravină unui bun-simţ elementar etc.

Un autor SP cîştigă 70% din drepturile de autor, dar tirajele şi vînzările sînt mult mai mici decît în cazul publishing-ului tradiţional, unde mai pui costurile de editare/corectare/stilizare/diacritice/design copertă etc. adiacente, plătite tot de autor. La ce costuri totale medii de producţie poate ajunge, de fapt, o carte în acest regim?

În funcţie de serviciile solicitate, se face o cotaţie personalizată.

Facem tot posibilul pentru a păstra raportul calitate/preţ cît mai bun şi încercăm ca, pentru un volum, costurile să fie accesibile pentru cît mai mulţi autori, una dintre aceste opţiuni ar fi să acceptăm şi plată pe etape de lucru.

Printre posibilităţile de promovare sînt trecute „prezentare de carte într-o revistă literară“, „cronică imparţială la un lector specializat“, „prezenţa la tîrguri de carte“. Cum pot fi realizate aceste lucruri?

Există exemple de cărţi SP recenzate în reviste de prestigiu?

În 2013, am participat la Tîrgul de carte Gaudeamus. În 2014, am trecut printr-o reorganizare care ne-a luat mai mult timp decît credeam şi am ratat tîrgul de carte, deşi, la data la care a avut loc, aveam deja peste 100 de titluri scoase. Chiar înainte de Crăciun, am făcut un „cadou“ autorilor noştri şi am introdus un pachet de servicii de promovare pe Internet, foarte aşteptat.

Care este tirajul mediu?

Tirajul minim este de 58 de exemplare, dacă un autor doreşte să distribuie cartea numai în Librăria Self Publishing. Dacă doreşte să fie listată pentru librăriile online sau cele fizice, ar trebui ca tirajul să fie de cel puţin 300 de exemplare. Cam asta este şi media. Sînt autori care nu doresc să-şi comercializeze neapărat cărţile; unii le oferă cadou de sărbători, sau vor numai cîteva exemplare pentru ei şi cei dragi. Deci, dacă ni se solicită două exemplare, facem două exemplare, deşi munca este la fel ca pentru 100 sau 1000.

Care este bestseller-ul SP absolut şi cîte exemplare a vîndut?

Nu am să spun care titlu este bestseller la Self Publishing – ar fi nedrept faţă de ceilalţi autori. Atîta vreme cît autorul publică pe banii lui, nu cred că putem face o asemenea evaluare. Pot să vă spun însă numărul lor – trei, deci trei bestseller-uri la Self Publishing.

Există cazuri de scriitori preluaţi ulterior de edituri de prestigiu?

Din cîte ştiu eu, nu avem autori care să fie preluaţi de o editură cunoscută. V-am spus deja că Self Publishing are autori care optează, de la început, pentru acest tip de publicare şi continuă tot cu noi. Sînt autori care publică la noi deja a treia sau a patra carte.

Primesc lanţurile mari de librării – Cărtureşti, Librarium sau Humanitas – cărţi în regim SP?

Self Publishing se dezvoltă încet, dar sigur, în funcţie de ceea ce solicită autorii noştri. La cererea lor, am introdus, rînd pe rînd, o serie de servicii noi, cum ar fi cele pentru lansare de carte, publicitate etc. Distribuţia cărţilor publicate la noi se face deocamdată prin librăriile online şi în cîteva librării fizice. Dacă ni se va solicita să facem distribuţie în Cărtureşti, de exemplu, vom face şi un asemenea demers şi am fi foarte bucuroşi să vedem cărţile Self Publishing pe rafturile de la Humanitas, Librarium sau Cărtureşti.

Delia Petrescu este redactor-şef al Self Publishing România.

a consemnat Marius CHIVU

Foto: Ion Bîrlădeanu