Opţiunea zero - politică de partid şi politici locale

9 mai 2012   Tema săptămînii

Întrebarea mi-a fost formulată clar: cum sînt influenţate în România politicile publice locale de apartenenţa politică a primarului? Răspunsul este simplu şi intuitiv: nu sînt influenţate în nici un fel, iar dacă totuşi există o influenţă, aceea e dăunătoare. Un asemenea răspuns ar închide discuţia încă înainte să înceapă. Ce-ar mai fi de spus? Sînt, totuşi, dator cu nişte clarificări. 

Trec repede peste maxima cum că la alegerile locale se votează omul, şi nu partidul, pentru a ajunge la partea interesantă. La noi nu prea există politici publice locale sau, cel puţin, rar găsim unele făcute ca la carte, adică bazate pe analize de impact ex-ante, pe prioritizare, pe analiza opţiunilor, pe calcule de tip cost-beneficiu şi cîte şi mai cîte alte instrumente de care dispune managementul public modern.

Întrebîndu-ne dacă politicile publice locale sînt influenţate ideologic de către apartenenţa politică a primarului, nu ne putem reţine un zîmbet. Unul cam amar… Am observat că oamenii la nivel local nu pot gîndi prea mult în termeni ideologici. Nu spun că nu sînt capabili de poziţionare stînga – dreapta, în funcţie de etichetele şi valorile care dau consistenţă ideologiilor; doar că ideologia este rezervată centrului: e apanajul Parlamentului, al Guvernului, al preşedintelui. Politicienii locali se poziţionează ideologic doar cînd este vorba de politică şi mai niciodată cînd este vorba de politici publice. Vă imaginaţi că un primar sau un membru al Consiliului Local stă şi se gîndeşte aşa… „hmmm… noi am avea nevoie de o investiţie majoră pentru drumul de acces în oraş, pentru ca agenţii economici locali să nu-şi mai rupă maşinile şi să piardă timpul în trafic, pentru ca astfel să-i ajutăm să fie niţel mai competitivi. Dar staţi! Noi sîntem partid de stînga, o să punem banii ăştia în şcoală, asistenţă socială şi programe de integrare a minorităţilor!“? Sau viceversa!? Bine ar fi dacă ar gîndi aşa, pentru că înseamnă că oamenii ar avea o viziune de dezvoltare integrată (chiar dacă influenţată ideologic) pe care ar urma-o, şi, pînă la urmă, rezultatele (adică drumul de acces sau şcoala) tot ar apărea, mai devreme sau mai tîrziu, urmate apoi şi de efectele investiţiei sociale (investitori mai mulţi şi mai mulţumiţi, rată de şcolarizare mai bună).

În realitate, lucrurile stau niţel altfel. Politicile locale sînt influenţate (chiar şi de partide) în urma unui calcul raţional, dar nu făcut în folosul comunităţii, ci în interesul primarilor, al apropiaţilor acestora şi al consilierilor locali. Problema noastă în dezvoltarea locală este că la nivel local se strîng cei mai puţin merituoşi dintre noi: cei interesaţi să parvină, să cîştige uşor, să fure şi să înşele aşteptări; cei fără simţul răspunderii; cei care nu doresc să dea ceva comunităţilor lor, ci să le prade. (Există şi excepţii, fireşte, dar acum vorbim de tendinţa generală.) Astfel, politica locală nu va fi influenţată de ceea ce spuneam mai sus, ci direct de tipul de afacere pe care l-au dezvoltat şi îl au la îndemînă conducătorii urbei. Şi aşa se face că se ajunge la ideea că ar fi utilă poate achiziţionarea în exces de mobilier stradal sau amenajarea unor benzi pentru biciclişti sau, de ce nu, montarea unor borduri noi pe te miri unde. Bordurile sînt întotdeauna importante. Ar trebui chiar să le avem în basorelief!

Mii de cazuri-problemă

Primarii deştepţi, cei care ajung să fie realeşi, sînt cei care îmbină abil interesele proprii cu interesele comunităţii. Aşa poate se mai construieşte o hală, se mai amenajează o piaţă, se mai reasfaltează (fără a fi nevoie de un drum principal). Impresia pe care o lasă este că investiţia trebuia făcută (şi chiar trebuia!), dar nu o face oricine, în urma unor proceduri de achiziţii corecte, ci aceia care trebuie. Aşa se explică proasta calitate a lucrărilor de la noi: mai toate (scuzaţi generalizarea, dar se bazează pe frustrări vechi) par făcute de mîntuială. Cel care ia şpagă nu poate solicita standarde de calitate furnizorului său de lucrări, servicii etc. pentru că este complice la furt. Furnizorul i-ar bate obrazul: „Haide, mă, că şi tu ţi-ai luat partea ta, nu-i aşa?“.

Cei mai odioşi sînt însă cei care, pentru a fi aleşi, se împrumută enorm, pînă peste puterile comunităţii pe care o au la dispoziţie. Şi după aceea pun bannere imense pe blocurile pe care le „anvelopează“, cu mesaje de genul „din grija primarului“, pe investiţii pe care tot prostimea le suportă. Nu zic că asemenea acţiuni n-ar fi necesare, dar făcute în disperare după voturi, investiţia devine iraţională şi poate arunca o comunitate în faliment.

Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a făcut un studiu la nivel naţional şi a identificat mii de cazuri-problemă în care protagonişti sînt consilieri judeţeni şi locali (la nivel de Consilii Judeţene şi Consilii Locale). După cum a spus răspicat Horia Georgescu, preşedintele ANI: „Au firme, ei, soţiile sau copiii acestora, care, prin procedee de licitaţii aparent legale, drenează banii publici în buzunarul propriu. Mai precis, se votează un buget, iar banii ajung la firmele consilierilor locali sau judeţeni. Foarte mulţi fac asta, sînt mii de consilieri. O cifră estimată este undeva la 25% dintre ei, din ce am reuşit să identificăm pînă acum. Dar cifrele pot creşte“.

Un cerc vicios

Situaţia are implicaţiile unui cerc vicios: dacă tu, om cinstit, vrei să faci politică la nivel local şi te înscrii într-un partid, nu poţi face politică decît dacă intri în horă. Iar cei care vor să doarmă noaptea, cei merituoşi şi integri stau departe de politică şi, implicit, de politicile publice locale.

Întrebarea de la început are şi mai multă relevanţă astăzi, în plină campanie electorală, cînd primarii, în căutare de protecţie de la centru, schimbă partidele ca pe şosete! Executivul alocă fondurile discreţionar, alocînd banii acelor oameni de la nivel local care fac parte din partidul de la putere. Aceştia au bani mai mulţi pentru investiţii locale decît primarii din partidele opoziţiei. Aşa apar investiţii neprogramate suficient, neintegrate, fără cap şi coadă şi fără durabilitate în timp, care să îmbunătăţească viaţa oamenilor pe perioade lungi.

Concluzia este că, da, partidele politice influenţează politicile publice locale. Le influenţează în moduri neaşteptate, le influenţează în sensul opus intereselor comunităţilor locale şi ale oamenilor, le influenţează în rău. Pentru că este ştiut printre cei care-şi bat capul cu politicile publice că pînă şi a nu face nimic este o opţiune de politică publică (unii îi spun opţiunea zero). Problema este că partidele noastre prioritizează prost (oferă politici publice irelevante, ineficace şi fără impact real asupra îmbunătăţirii vieţii oamenilor), iar atunci cînd prioritizează bine, aleg opţiuni (căi de urmat) care le convin mai mult tot lor.

P.S. Mereu am mers la vot. Nu îmi amintesc ca, de cînd am împlinit 18 ani, să fi ratat vreun tur de scrutin. Anul acesta, oferta la locale în sectorul în care stau eu este atît de proastă, încît nu pot identifica răul cel mai mic. Nu pot vota bişniţari, mafioţi, impostori… 

Ciprian Ciucu este director de programe la Centrul Român de Politici Europene (www.crpe.ro).

Foto: L. Muntean

Mai multe