Oleg Sențov și instigarea la pace

Faptul că Oleg Sențov a fost condamnat la douăzeci de ani de pușcărie în 2015 a captat atenția presei imediat. O acuzație nefondată de terorism l-a aruncat pe cineastul ucrainean domiciliat în Crimeea după gratii, însă nu înaintea unui tratament abuziv din partea autorităților. Sențov devenea, astfel, chipul uman al anexării Crimeei de către Federația Rusă, țapul ispășitor mediatizat al patriotismului ucrainean care contesta referendumul din 2014. Patru ani mai tîrziu, în 2018, el reintră în atenția presei printr-o grevă a foamei menită să obțină eliberarea a 64 de prizonieri politici ucraineni. Planul lui Sențov era să pună presiune pe autoritățile ruse cu puțin timp înaintea Campionatului Mondial de Fotbal, perioadă în care toți ochii au fost pe Rusia. Cererea lui Sențov nu a fost aprobată pînă acum, iar greva lui s-a oprit după patru luni.

În cele cîteva apariții în presă sau ocazii de a fi fotografiat, Sențov pare să aibă un tic în fața camerei, anume să facă semnul păcii. Ca să fiu mai exact, dacă tastezi numele lui Sențov pe Google Images vor apărea cinci fotografii de genul ăsta cu el în primele nouă rînduri. În trei dintre ele (sursele: Time Magazine, belsat.eu și Le Dauphiné Libéré) poartă un tricou alb cu un imprimeu roșu, în una poartă un tricou negru cu dungi albe în jurul gulerului și pe umeri (sursa: The Voice Project), iar în alta un pulover negru (sursa: Ukrinform). Avem, deci, minimum trei apariții în presă în care Sențov se lasă fotografiat în timp ce arată semnul păcii. Să fie vorba de un tic, cum am menționat mai sus?

Sînt aproape sigur că nu. Istoricul său de susținător al EuroMaidanului și subversivitatea la adresa situației politice abuzive pe care Rusia a implementat-o Ucrainei îl apropie pe Sențov de conceptul general al luptei pentru pace. Acuzațiile de terorism vin ca o crăpătură în imaginea pe care Sențov și-a format-o atît în aparițiile publice popularizate de documentarul Procesul: Rusia vs. Oleg Sențov (r: Askold Kurov, 2017), cît și în activitatea politică din cadrul EuroMaidanului. Căci ce este terorismul dacă nu o încercare de a destabiliza ordinea politică prin mijloace violente? Iar Oleg Sențov, deși a încercat să destabilizeze o ordine politică prin acțiuni subversive (discursuri, ajutor oferit soldaților ucraineni etc.), a făcut-o cît se poate de distanțat de acte radicale teroriste. Imaginile propagate de presa internațională îi fac dreptate lui Sențov, funcționînd ca sublinieri ale antitezei dintre Sențov, omul devenit brand prin povestea lui, și acuzațiile de terorism care i se aduc.

În timpul unui interviu pe care l-am avut cu regizorul ucrainean Igor Minaiev am întrebat cum vede el situația lui Oleg Sențov. Răspunsul acestuia mi se pare cel mai adecvat mod de a sfîrși incursiunea în cazul lui Sențov.

Igor Minaiev: „Situația în care Oleg Sențov se află este înfiorătoare. Acuzațiile care i-au fost aduse sînt complet fabricate, iar decizia de a l închide în Siberia este în afara oricărei legi. Acum doi ani, pe cînd Oleg era doar reținut, oamenii de la Universitatea din Paris au organizat un protest prin care să își arate solidaritatea. Am simțit că trebuie să fac ceva, așa că am susținut o lectură a piesei sale de teatru Numere, în franceză. Mai tîrziu, Oleg a adaptat piesa ca scenariu și acum filmul e în producție. Am organizat lectura pentru a ajuta oamenii să înțeleagă ce fel de om este Oleg și prin ce este nevoit să treacă. Sper că va supraviețui și va ieși din pușcărie.“ 

Călin Boto este redactor coordonator al revistei Film Menu.

Foto: flickr