„Oamenii vor frumusețe uniformă” - interviu cu chirurgul plastic Marek VÂLCU

Cît de mulţi români au apelat în ultimii ani la chirurgia plastică? 

Înainte de criză a fost un val de solicitări, apoi, de fiecare dată cînd statul anunţa vreo tăiere de salarii sau vreo diminuare a pensiilor, observam o reducere semnificativă. Anul acesta, solicitările au fost şi mai puţine. Dar româncele sînt femei latino, le place să impresioneze, să arate bine, să fie sexy, aşa că va exista oricum o piaţă a chirurgiei plastice.

Dată fiind această fluctuaţie a cererilor, înţeleg că pacienţii dvs. nu sînt neapărat din clase sociale peste medie... 

În România, cu cît lucrurile merg mai prost, cu atît există mai multe fiţe. Aşa că cei bogaţi se duc şi se operează în străinătate, unde operaţiile costă mai mult, deci înseamnă că sînt, automat, mai bune. La clinica mea vin pacienţi cu venituri medii şi puţin peste medii, prin urmare sînt influenţaţi de venituri atunci cînd aleg să facă o operaţie estetică. Or, la capitolul injectabile preţurile noastre sînt cu 60-80% mai mici decît în străinătate. 

Dincolo de preţuri, sînt oamenii îndreptăţiţi să se opereze afară?

Eu am văzut operaţii nereuşite şi în Occident: şi în Germania, şi în Polonia, şi în State... Eu însumi probabil că am dat cîteva chixuri. În acest domeniu, toată lumea este supusă riscului de a greşi. Există variaţii de calitate peste tot, chiar în interiorul aceleiaşi ţări – problema ar constitui-o persistenţa în rateuri... Există doctori mai dedicaţi, care au îndemînare şi sînt talentaţi, care studiază în continuare, care judecă şi înţeleg bine ceea ce fac, alţii însă nu sînt făcuţi pentru meseria asta. 

Există un exod în Occident şi al chirurgilor plastici? 

Din păcate, nu. Pentru că nu te primeşte nimeni la clinicile de afară. Chiar dacă eşti foarte bun, tot trebuie să-ţi dai examenele încă o dată acolo. De altfel, în toată lumea este inflaţie de chirurgi plastici. Cine nu vrea să facă nişte injectabile pe o grămadă de bani!? 

Există impostori în meseria asta? 

Peste tot există impostori. În State deschid un cabinet, fac nişte bani, apoi fug într-un alt stat şi, pînă sînt prinşi, trec douăzeci de ani. 

„40% dintre femei sînt fashion victims“ 

Care este împărţirea pe gen a pacienţilor dvs.? 

Aproximativ 90% sînt femei. 

Dintre toate serviciile pe care le oferă clinica dvs., care sînt cele mai solicitate de către românce? 

Injecţiile cu botox şi cu hialuronic sînt o nebunie în acest moment. Hialuronicul este un acid care umflă zona respectivă şi care rezistă între şase luni şi doi ani, întinerind o faţă cu zece ani, în numai zece minute. De exemplu, cum dvs. tot aveţi acest aspect finuţ, şanţul din jurul gurii ar putea dispărea în cîteva minute şi v-ar face să arătaţi şi mai tînăr. 

Cît m-ar costa supraîntinerirea asta? 

300 de euro. 

Un salariu mediu pentru o tinereţe încă netrecută... Ce mai vor româncele în afară de injecţiile cu botox şi hialuronic? 

Implanturi cu silicoane, reparaţii de nasuri şi liposucţii. 

Au motivaţii reale? 

40% dintre ele sînt fashion victims, restul au motivaţii reale. Dar pe cel puţin două din zece eu reuşesc să le conving că nu e nevoie să apeleze la astfel de implanturi, ajustări sau injectări. Chiar în acest moment, am în cabinet o pacientă tînără, de 22 de ani, cu sîni mari şi căzuţi, dar nu-mi vine să-i las tăieturi la vîrsta asta şi pe o piele aşa de fină şi de frumoasă. O să-i fac o liposucţie şi i-am recomandat deja să-şi opereze sînii mai tîrziu, după naştere.

Iată o problemă morală ridicată de această meserie! 

Da, şi sînt consecvent. Nu toţi pacienţii au nevoie de operaţii, plus că există riscul ca apoi să fie nemulţumiţi de rezultat. Dacă operez un pacient care nu necesita cu adevărat să fie operat, mă pun singur într-o situaţie neplăcută. Căci feedback-ul meu este mulţumirea pacienţilor. Chirurgii plastici vînd, în fond, fericire. 

Ce se întîmplă cînd operaţia nu reuşeşte? 

În puţinele cazuri în care nici eu, nici pacientul nu sîntem mulţumiţi, refac operaţia. Asta dacă nu cumva preferă să fie operat de altcineva. Uneori rămîn cicatrici şi e normal ca cicatricea să fie corectată cu o altă operaţie. Pacientul e stresat, nevrotic, se îngraşă după operaţie, fumează – or, cînd fumezi cicatricile devin maronii din cauza proastei circulaţii a sîngelui... Dar nu căutăm vinovaţi, ci încercăm să îndreptăm lucrurile. 

Spuneţi că vindeţi oamenilor fericire; dar chiar le este suficient o operaţie pentru a fi fericiţi? 

Eu cred că 90% dintre români obţin fericirea cu lucruri mici, cu bani, cu etichete... 

Nu e cam trist? 

Ba da, e superficial şi trist, dar n-o să fim toţi Schopenhauer (rîde).

Primiţi şi solicitări bizare? 

Da. De exemplu, unele paciente cer forme ale buzelor contrar oricăror standarde. Una dintre pacientele mele a venit după un timp să-şi opereze din nou buzele, pentru că i se părea că le are ca toate celelalte. 

Solicită femeile aceste operaţii pentru că le cer bărbaţii, pentru că vor să se conformeze idealurilor masculine? 

Femeile, în general, nu ascultă de bărbaţii lor, în privinţa operaţiilor estetice. De cele mai multe ori, bărbaţii nici nu sînt de acord cu astfel de intervenţii. Problema femeilor este propria lor percepţie asupra corpului şi a frumuseţii. De fiecare dată cînd vine la mine o pacientă care suferă în urma unui divorţ sau a unei despărţiri, îi spun că bărbatul nu se va întoarce acasă doar pentru nişte silicoane. Aceste paciente nu sînt potrivite pentru operaţii, iar eu le spun că au nevoie, de fapt, de reconciliere, nu de operaţie. 

Bărbaţii ce operaţii solicită? 

La fel ca femeile. Transsexualii vor silicoane, bărbaţii care au sîni mai mari vor scoaterea lor, corecţii la nas, liposucţii... Celor tineri le recomand să facă sport. Le spun că nu merită să se opereze atît de repede.

„Vrem corpuri mai bune“ 

Cît de „ideal“este idealul 90-60-90? 

Frumuseţea nu este matematică. Mă uit şi eu la televizor la vedete şi încerc să identific anumite repere de frumuseţe ale lumii de azi. Sigur că există un şablon, dar frumuseţea este armonie. O pacientă, pe care am operat-o de mai multe ori, a vrut la un moment dat şi o corectare la nas. Eu am refuzat-o, spunîndu-i că nu are nevoie de aşa ceva, că nasul ei, aşa cum era, îi conferea personalitate, dar ea s-a operat în altă parte şi, cînd ne-am reîntîlnit, îşi pierduse orice farmec – pur şi simplu nu mai era ea. 

Credeţi că, în general, oamenii preferă standardele, în locul frumuseţii atipice? 

Da. Lumea vrea frumuseţe uniformă. 

Credeţi că frumuseţea vine din interior? 

Frumuseţea vine numai din interior. 

N-o să vă creadă nimeni. Tocmai dvs. spuneţi asta? 

Eu cred că fiecare trebuie să-şi găsească propriul ideal de frumuseţe şi că nu trebuie să se asemene cu nimeni. Chirurgul plastic este un intermediar între om şi Dumnezeu, dar frumuseţea este, de fapt, o energie. Cu sau fără un nas perfect, cu sîni mari sau mici, emani aceeaşi căldură, bunătate, farmec, inteligenţă... Acestea nu se schimbă odată cu corpul. Cînd eram mai tînăr, credeam că frumuseţea e importantă, acum nu mai cred asta. Dar dacă pacienţii mei vor altceva, eu sînt capabil să-i ajut să-şi împlinească dorinţele. Şi îi înţeleg, pentru că această nevoie a lor este una justificată în lumea în care trăim. Industria chirurgiei plastice s-a dezvoltat în paralel cu celelalte industrii care ne îmbunătăţesc viaţa. Conducem maşini mai bune, avem frigidere şi televizoare mai bune, vrem corpuri mai bune. Există oameni care se exprimă împotriva chirurgiei plastice, din raţiuni diverse, inclusiv religioase – „trupul e de la Dumnezeu“ –, dar care îşi cumpără haine tot mai scumpe, maşini tot mai puternice etc. Dacă acestea aduc tot o îmbunătăţire vieţii noastre, de ce să aplicăm corpului alte reguli!? 

Există defecte profesionale în meseria asta? Adică, se întîmplă să vedeţi o femeie pe stradă şi să vă gîndiţi cum i-aţi corecta anumite părţi ale corpului?

Nu, pentru că ştiu că nu toţi oamenii au nevoie de operaţiile mele şi că cei mai mulţi se simt minunat în pielea lor. 

Dar dacă aţi fi pe o plajă plină cu nudiste, la ce v-aţi uita mai întîi? 

La apa mării.

Marek Vâlcu este medic primar, asistent universitar UMF „Carol Davila“, membru al Societăţii Române de Chirurgie Plastică şi vicepreşedinte ale Academiei Române de Chirurgie Estetică.

a consemnat Marius CHIVU