O voință constantă și perpetuă
Parteneriatul dintre Conferinţele Dilema veche și Universitatea „Babeș-Bolyai“ începe să fie o tradiție, ceea ce nu poate decît să ne bucure pe noi, cei mîndri că sîntem vechi. În toate cele ale vieții, dar mai ales în cultură, nimic nu e mai frumos și mai deplin decît să întemeiezi tradiții. De data aceasta, tema conferințelor noastre a fost „Despre dreptate și despre cum se împarte. Teorii, păreri, nevroze”.
Cu cîteva ore înainte să înceapă prima conferință din seria programată, am fost intervievat de Radio România Cultural în legătură cu evenimentul nostru şi moderatoarea mi-a spus: „Aţi ales o temă care este la îndemîna tuturor”. Avea dreptate (sic!) pentru că toată lumea ştie sau crede că ştie ce e drept şi ce nu e drept. Şi mi-am dat seama că, într-adevăr, tema asta a dreptăţii este pe drept cuvînt universală: nu cred că e om pe lume care să nu fie capabil să emită acest gen de judecată, adică să spună ce e drept și ce nu e drept, după cum nu cred că e om pe lume care să nu emită acest gen de judecată tot timpul. De fapt, ne conducem viețile, de la marile opțiuni la cele mai mărunte mofturi, după cum judecăm că e drept sau nedrept ce ni se întîmplă. Dar fiind universală, nu înseamnă că tema dreptății e și simplă. Cu această ocazie am ajuns și la o definiție a problemei complicate – e complicată acea problemă care este la îndemîna tuturor, în care toți se exprimă cu relativ egală îndreptățire.
Foarte repede după ce încep Facultatea de Drept, tinerii studenți aud de un personaj pe nume Domitius Ulpian, un jurisconsult roman din Tir, care trăit la final de secol II și început de secol III. El a spus că „justiţia este voinţa constantă şi perpetuă de a da fiecăruia ceea ce i se cuvine”. În general, rămîne din această afirmație ideea unei anumite proporţionalităţi, ceva de bun-simț, de genul „după faptă și răsplată”. Dar mai importantă decît simetria aceasta în vorba lui Ulpian este evocarea „voinţei perpetue şi constante”. Dreptatea nu-i un capriciu, ci e ceva ce ne preocupă pe toți, angajînd în noi o voință perpetuă și constantă. Și mă întreb dacă nu cumva temeiul real al coeziunii sociale nu este tocmai faptul că sîntem toți animați de această voință perpetuă şi constantă.
Vreme de trei zile, în sala Universității clujene, am întors chestiunea dreptății pe multe (nu pe toate!) fețe. Firește, au avut un cuvînt greu juriștii – profesori renumiți, precum Valeriu Stoica, Iulia Motoc, Radu Catană și Dan Andrei Popescu, dar și practicienii redutabili Justin Anghel și Mihai George Popa. Însă nu ne-am mulțumit cu atît și am invitat să aducă perspectivele propriilor lor discipline asupra dreptății redutabili profesioniști precum Daniel David (psihologie), Alin Tat (teologie), Ruxandra Ivan (științe politice), Adrian Papahagi (filologie). În acest Dosar prezentăm fragmente din conferințele lor. Precizez că ceea ce veți citi este versiunea editată a respectivelor fragmente din conferințe, avînd în vedere că trecerea de la oralitate la textul scris face ca anumite adaptări să fie necesare.
Și această ediție a Conferinţelor Dilema veche a fost organizată de revista noastră și de Grupul pentru Management şi Mediere Culturală. Finanţatorii principali au fost Primăria Cluj și Consiliul Local Cluj. Le sîntem recunoscători, după cum mulțumim și sponsorilor noştri: ACT Botezatu Trade Partner, EON România, Grup West – Dealer Opel şi Autonom.