O voce pentru gînduri personale

Ne aflam cu toții la marginea piscinei, la umbră, iar tipul din fața mea începe să povestească, trăgînd spre el paharul cu limonadă. Era cu vreun an înaintea alegerilor prezidențiale din Statele Unite. Spune: „E adevărat, e un personaj aparte, pare colorat și controversat, dar știi ceva? Spune o mulțime de lucruri pe care ceilalți candidați nu le spun. Și oamenii au nevoie să audă exact ceea ce zice el.“ Nu-l cunosc pe interlocutorul meu, nu l-am mai întîlnit niciodată, e o petrecere destul de mare. Îl întreb: „Și nu ți se pare neobișnuit ce spune Donald Trump?“ Se uită la mine, desigur aude că vorbesc engleză cu accent est-european, și răspunde: „Nu neapărat. E normal să te gîndești la ce se întîmplă cu locurile de muncă din SUA, că sînt expediate de marile corporații pe piețe unde mîna de lucru e mai ieftină, și e normal să vorbești despre asta. Și mai e și relația cu Mexicul, care dintotdeauna a căutat să aibă avantaje de pe urma noastră.“ Îi spun: „Să zicem că e așa. Dar simpla constatare a unor lucruri care nu merg nu e suficientă ca să votezi cu cineva. Trebuie mai mult, trebuie un program, trebuie idei.“ E foarte calm și sigur s-a gîndit la asta dinainte. Răspunde: „Dar cine altcineva ar putea repara situația din economie acum? De la democrați, nimeni. De la republicani, în cine să ai mai multă încredere?“ După vreun ceas ne-am dat mîna și nu ne-am mai văzut niciodată. Știu cu cine a votat la alegerile din noiembrie 2016, deși pentru California un vot în favoarea unui partid aparte nu schimbă socoteala finală, California e în mod solid de partea democraților.

● Peste cîteva zile mă întîlnesc cu un prieten vechi, matematician, născut și crescut în Midwest, ajuns în California în urmă cu decenii bune. Și el îmi spune: „Prea multă lume vine să-și rezolve problemele la noi. Uită-te la ei. Vin să folosească școlile noastre, să meargă în spitalele noastre. De ce nu muncesc în țările lor, în America Latină, ca să schimbe societatea acolo?“ Nu rezist și îi spun imediat, pentru că ne știm de multă vreme și îmi permit astfel de remarci: „Dar și eu am venit în California la fel ca și ei. Am ajuns în California la 32 de ani, copilul meu a mers la școli publice, iar familia mea a avut nevoie de serviciile medicale de aici.“ Se uită la mine intrigat și face semn cu mîna că nu, în nici un caz: „Nu e același lucru! Tu ai venit în California legal și ai adus cu tine ceva valoros și folositor, o diplomă, o meserie și toată știința ta. Pe cînd ei au venit aici ilegal și nu știu vreo meserie. Partea gravă e că pierdem prea mulți bani publici de pe urma unor oameni care nu ar trebui să fie aici.“ E chiar revoltat, îi simt în voce supărarea.

● Peste cîteva luni, o prietenă născută și crescută în sudul SUA îmi spune că-i place de senatorul Marco Rubio. Îmi zice: „O să fie președinte cîndva. Dar acum nu e gata. Încă nu. Nu are o bază clară.“ „Ce înseamnă asta?“, mă mir eu, care nu știu la fel de multe despre suporterii Partidului Republican. Ea îmi răspunde: „Trebuie ca mult mai mulți oameni să se identifice cu el. Și asta n-are de-a face cu faptul că e de origine cubaneză, ci cu ceea ce spune. Marco trebuie să vorbească mai mult despre lucrurile care dor acuma.“ Eu îi răspund: „Dar e foarte greu pentru un politician să mai știe ce simt și ce cred oamenii de rînd!“ Zîmbește cu grația pe care o avea personajul Scarlett O‘Hara în tinerețe: „Ba știu, pentru că au consultanți, pentru că se sfătuiesc cu specialiști în științe politice și știu ce să spună astfel încît publicul să-i susțină.“ Se uită la mine și vede că nu-s deloc convins. Apoi, dintr-odată, aparent fără vreo legătură cu ce a zis mai înainte: „Dar ce-ar fi greșit să votezi cu Donald Trump?“

● După alegerile prezidențiale mă întîlnesc cu un fost student, care acum urmează un doctorat în matematică și lucrează cu un îndrumător cu care, de-aș fi mai tînăr, și mie mi-ar fi plăcut să studiez. Stăm de vorbă la o bere și povestim despre cele din lumea matematicii. La un moment dat, discuția virează spre treburile politicii și-mi zice: „De multă vreme n-am mai votat pe cineva cu care să fiu de acord mai mult.“ Se referea la președintele Trump. Și îl întreb: „Dar chiar ți se pare că te reprezintă?“ „Dacă face tot ceea ce a spus în timpul campaniei prezidențiale, sigur că da!“ Informația asta vine pentru mine ca o surpriză. Nu m-aș fi așteptat ca cineva care și-a petrecut mulți ani într-un mediu academic să rezoneze așa de bine la un discurs care pare să rezoneze cu aspirațiile altor straturi ale societății. El continuă: „Chiar dacă nu realizează ceea ce a promis în timpul campaniei electorale, fie și numai dacă încearcă, și tot e un mare pas înainte.“ „Bine“, zic eu, „dar cum ar fi să construiască un zid la frontiera cu Mexicul?“ Îmi răspunde: „Nu știu dacă o să poată să-l construiască, dar e important că a vorbit despre el.“ 

Bogdan Suceavă este matematician şi scriitor.

Foto: wikimedia commons