O variantă privată
Începuturi. Compania a fost înfiinţată pe 12 decembrie 1990, cînd s-a născut primul nostru copil. Înainte de decembrie '89, amîndoi am lucrat la IIRUC - Întreprinderea pentru Întreţinerea şi Repararea Utilajelor de Calcul. Eram singura întreprindere care făcea service la aparatură electronică, de la case de marcat, pînă la calculatoare, care erau mai mult calculatoare de proces (şi România producea calculatoare, sub licenţă franţuzească, de exemplu), şi aparatură medicală - inclusiv inima artificială de la Fundeni. Nu ne-am pus, după Revoluţie, niciodată problema să lucrăm altfel decît pentru noi înşine. A fost ceva natural, ca un fel de a fi. Calculatoare. Aris Electronic (aşa s-a numit firma) a început prin a vinde calculatoare importate din Germania. Am fost printre primii care am adus calculatoare în România. Nu ştim sigur cîţi au fost înaintea noastră pentru că, pe atunci, informaţia încă nu circula ca acum. Am adus ultima tehnologie, şi nu stocurile vechi sau gioarsele care se aruncau, cum făceau alţii. Nu ştiam nimic. Aveam doar şcoala IIRUC-ului de a vorbi cu oamenii: prestînd servicii, asta făceai. Nu am mai avut nevoie să trecem pe la cursuri de comunicare. Mai încolo, am devenit partenerii firmei Bull din Franţa, şi distribuiam calculatoarele lor. Asta s-a întîmplat pînă în '95. După ce s-a schimbat conducerea reprezentanţei Bull în România, colaborarea cu ei a încetat. După aceea, chiar în '95, ne-am apucat să asamblăm calculatoarele Aris. Am ales subansamble foarte bune: platforme Intel. Atunci, nouă ni s-a părut că facem ceva extraordinar. Situaţia actuală. Şi acum asamblăm calculatoare, tot cu produse Intel (uneori mai scapă şi altele, dar tot foarte bune). Ne-am schimbat denumirea, din Aris în Concept, pentru că, atunci cînd am vrut să o înregistrăm la OSIM, am aflat că Aris e dată. Avem o cifră de afaceri de 4,5 milioane de dolari şi 35 de angajaţi. Situaţia pe piaţa românească de calculatoare, în momentul de faţă, este următoarea: sînt foarte multe firme, probabil sute, care fac acelaşi lucru cu noi. Diferenţa este - cred - faptul că noi nu facem rabat la calitate. Preferăm să promovăm un calculator mai scump şi mai bun decît unul mai ieftin şi mai prost. Oricum, activitatea noastră principală nu mai este să facem calculatoare, ci să furnizăm soluţii complexe de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, şi, mai exact, furnizăm soluţii end-to-end de securitate a datelor. Am diversificat domeniul de activitate şi pentru că intervenise o monotonie, şi pentru că, odată intraţi în UE, firma va trebui să aibă o poziţie solidă, care nu poate veni din asamblare de calculatoare; trebuie să ai o valoare adăugată reală, din domeniul proprietăţii intelectuale, din sfera serviciilor profesionale, care să te diferenţieze în mulţime. Evaluare. Considerăm că ne-a mers bine. Activitatea a fost profitabilă, creşterea ei - naturală, organică, fără tunuri şi proiecte împuşcate din ordin politic sau de altă natură. Aceasta ne permite să trăim decent, plătindu-ne, timp de 16 ani, toate taxele. Nu regretăm nimic. Oricum nu ştiam să facem altceva. Fericirea. Bineînţeles că îţi permiţi mai multe, ca, de exemplu, concedii cu copiii în străinătate. Cu cît ai mai mulţi bani, cu atît poţi să stai mai mult. Dar nu din asta e făcută fericirea. Ci din copiii sănătoşi, cu rezultate bune sau foarte bune la şcoală; din faptul că Andrei (cel mic) cîntă la pian, că Dănuţ (cel mare) aleargă la carturi şi e foarte pasionat. Libertatea. Am avut libertatea să facem ce vrem, atîta timp cît a existat o minimă responsabilitate a faptelor proprii. Am plătit toate taxele şi salariile angajaţilor, lăsînd cîte ceva şi pentru propriul buzunar. Programul nostru? La început, decurgea aşa: Dan pleca la 7 dimineaţa şi venea la 9 seara. După ce m-am angajat şi eu (Dana) - la început stăteam cu copiii -, plecam la 8 dimineaţa şi, în anumite momente, nu mai veneam deloc acasă. Mama sau mătuşa se ocupa de copii, şi noi stăteam şi lucram pînă la 6 în dimineaţa următoare. Atunci, Dan pleca acasă, dormea o oră şi îşi revenea, eu preferam să rămîn. El venea înapoi cu un plic de ceai şi periuţa de dinţi şi plecam să depunem oferta la licitaţia de la Ministerul... În ultimii doi ani, am încercat să ne organizăm, nu mai sîntem nici aşa tineri... Începem serviciul la 8,30, 9, 9,30 şi plecăm cînd se termină... Schimbări. Viaţa s-a schimbat datorită telefonului mobil... Plecăm în vacanţe... şi sună... şi trebuie să rezolvăm tot soiul de probleme. Şi e-mail-ul ne-a schimbat existenţa: înainte scriam scrisori, acum scriem mail-uri, nimic nu se mai poate fără e-mail. Nu cred că ne-a schimbat caracterul. Dacă ne întrebi în ce măsură am devenit mai înfumuraţi, superiori, fiţoşi, noi credem că deloc. Pentru că noi considerăm că oamenii contează, nu maşina, casa, hainele. Hobby-uri. Muzica simfonică, opera, jazz-ul. Muzica bună, în general. Am citit recent eu, povestiri de GarcÃa Márquez, el - Marele Gatsby şi Sherlock Holmes. Îmi plac Salvador Dalà şi impresioniştii francezi. Angajaţii. Avem oameni care sînt în firmă de 10 ani. Aceştia sînt crescuţi de noi, în felul următor: să aibă o atitudine corectă. Clientul trebuie să fie mulţumit. Am pus accent şi pe pregătirea lor. Îi ascultăm cînd au probleme în familie, şi îi ajutăm. Nu cred că angajaţii noştri sînt robotizaţi. Sînt liberi şi în ceea ce fac în firmă, şi în general.