O vară fierbinte la Bruxelles

Acordul de liber schimb pe care europenii îl negociază cu Statele Unite va crea mai multe zone de comerţ liber. „Excepţia culturală“ nu face parte din aceste negocieri, cu toate că unii dintre ei ar fi pus totul pe masă. Britanicii, dar şi Comisia Europeană credeau că a exclude ceva din mandatul de negociere ar însemna reducerea şanselor de succes. Mai mult, a pleca în negocieri deja cu ideea unor subiecte tabu de parte europeană poate foarte bine da americanilor aceeaşi idee. De altfel, acest lucru nu e departe de a se întîmpla.

Acest acord cu SUA, pentru care negocierile au început în iulie şi care va crea cea mai mare zonă de liber schimb din lume (100 de miliarde de euro pe an), va aduce creştere economică şi locuri de muncă. Franţa, Austria, Germania, Spania, Bulgaria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Belgia, Ungaria, Italia, Cipru, Portugalia şi România sînt ţările care de la bun început au dorit prezervarea excepţiei culturale în acest fel.

Comisia Europeană era de aşteptat să le ajute, dar ea nu era foarte convinsă că cele 14 ţări au dreptate spunînd că audiovizualul ar putea fi negociat. Francezii aminteau însă că ei cred ferm în propriul lor sistem care priveşte o limitare a schimburilor audiovizuale, pentru a promova cu prioritate producţia franceză. Altfel spus, Franţa şi alte ţări vor să oprească „o invazie“ de producţii americane în detrimentul propriilor producţii. De remarcat că ţările nord-europene nu au o problemă cu producţia americană, întrucît Marea Britanie, Danemarca, Suedia etc. îşi au propria producţie audiovizuală puternică şi rentabilă. Cine se teme sînt ţările unde calitatea produselor lasă de dorit, dar costurile sînt din ce în ce mai mari. Totuşi, cifrele arată că industria audiovizuală europeană angajează 3% din forţa de muncă la nivel UE, pusă în pericol de invazia americană. În România, întregul domeniu cultural, în care audiovizualul are o pondere mare, reprezintă 7% din forţa de muncă. Cifrele nu sînt de neglijat...

José Manuel Barroso era la curent cu această realitate cînd, în 9 iunie, primea la Strasbourg o delegaţie de cineaşti europeni care-i cerea excluderea audiovizualului din negocieri. Dar cum ideea lui era de a nu reduce şansele europene prin subiecte tabu, el i-a tratat probabil cu superioritate pe aceştia şi le-a explicat poziţia sa. Cineaştii – printre care Cristian Mungiu, Radu Mihăileanu, Costa Gavras şi Bérenice Béjo – l-au considerat pe acesta „un om periculos pentru cultura europeană“. Franţa, principala susţinătoare a excepţiei culturale, s-a situat, de atunci, pe poziţie de ostilitate deschisă faţă de Barroso. Se amestecă aici şi frustrarea guvernului francez în faţa unor reguli de austeritate impuse în acelaşi timp de Comisia Europeană. Acest cocktail periculos pentru relaţiile Paris-Bruxelles a explodat odată cu afirmaţia ministrului Arnaud Montebourg care l-a considerat pe Barroso „carburantul Frontului Naţional“.

Afirmaţia, gravă în sine şi trasă de păr, se referea la faptul că, atîta vreme cît Barroso va spune lucruri care nu convin Franţei, şi – mai grav! – va lua decizii care afectează bunăstarea franceză, extrema dreaptă va avea vînt în pupă. Acest incident ar fi fost poate izolat dacă, a doua zi după aceste declaraţii, guvernul francez nu ar fi emis un comunicat prin care spunea că „susţine fondul afirmaţiilor“ ministrului Montebourg.

La un an înainte de încheierea mandatului său bruxellez, preşedintele Comisiei Europene a creat o situaţie fără precedent în istoria modernă a UE: a dat naştere unui scandal deschis cu Franţa. Excluderea excepţiei culturale din discuţii le convine americanilor, care pot şi probabil vor şi introduce subiecte-tabu la care europenii se aşteaptă mai mult sau mai puţin. Cu discuţia despre excepţia culturală, s-a deschis cutia Pandorei. Partea americană va profita. Serviciile financiare sînt cele pe care Washington ar putea dori să le excludă, şi asta întrucît reglementările europene de dată recentă nu sînt chiar pe gustul său. Dacă aşa stau lucrurile, UE va avea mult de pierdut. Să nu uităm că această excepţie culturală a devenit aproape pe nesimţite mărul discordiei; or, la început, se credea că subiecte ca agricultura şi apărarea vor fi scoase din discuţie de europeni.

În cele din urmă, acestea rămîn; or, europenii nu sînt competitivi în nici unul dintre cele două sectoare, iar Franţa şi-ar putea face un nou „point d’honneur“ în a pune beţe în roate negocierilor privind organismele modificate genetic. 

Mihaela Gherghişan este jurnalistă; corespondent la Bruxelles pentru RFI România.