O stea norocoasă
Amalia nu a visat niciodată să devină însoţitoare de bord. Însă chiar şi acum, la 25 de ani, îi revin în minte anii copilăriei, cînd, în joacă, obişnuia să creadă că, dacă se ridică pe vîrfuri şi întinde mîinile către cer, ar putea atinge norii sau chiar soarele. Visele copilăriei au prins mai apoi contur în pînza unui tablou, cînd şi-a descoperit pasiunea pentru pictură. Era un copil cuminte care spera să devină pictor. Picta cerul fără să-şi imagineze că, peste ani, acesta avea să fie a doua sa casă. Însă viaţa a purtat-o pe un drum neaşteptat. A urmat cursurile Facultăţii de Drept, iar în al doilea an de studiu, şi-a pierdut mama. Pentru a termina studiile, s-a angajat ca vînzătoare la un lanţ de magazine.
În 2011, a găsit în presă anunţul de recrutare al unei mari companii de zbor din Orientul Mijlociu. O carieră printre nori nu e o meserie pe care o practici de azi pe mîine, iar perspectiva înstrăinării de cei dragi o speria. A ştiut, totuşi, că nu are nimic de pierdut: „Întotdeauna am fost ambiţioasă şi realistă. Tot ce am făcut în viaţă, am considerat că este o experienţă din care am avut ceva de învăţat. Nu m-am văitat niciodată. În schimb, am avut multă răbdare.“ O răbdare care i-a fost răsplătită din plin în ziua în care a primit golden call-ul. A fost aleasă, dintre mii de candidate, pentru postul de însoţitoare de bord la una dintre cele mai selecte companii de zbor din lume. Şi-a făcut bagajul şi a plecat spre noua casă: Emiratele Arabe Unite, Dubai. Momentul înmînării diplomei de absolvire a cursului pregătitor pentru Cabin Crew a făcut-o să realizeze cît de mîndră este să-şi reprezinte ţara în cadrul unei companii pentru care excelenţa este literă de lege: „Eu sînt mîndră că m-am născut în România şi, de fiecare dată cînd văd steagul sau îmi este menţionată ţara de provenienţă, mă mîndresc. Încerc mereu să le schimb părerea oamenilor despre noi.“ Mîndră a fost şi în momentul în care a îmbrăcat, pentru prima dată, celebrul costum cu tocă roşie şi văl alb, recognoscibil în orice colţ al lumii, marcă distinctivă a celebrei companii aeriene de lux: „Costumaţia noastră (a însoţitoarelor de bord) îmi place enorm, are un impact vizual incredibil asupra oamenilor. Cînd sîntem în aeroporturi, oamenii ne privesc cu stimă, ne studiază cu atenţie şi ne fac poze. Noi şi ţinuta noastră impecabilă reprezentăm compania, noi sîntem imaginea liniei aeriene. Sîntem inconfundabile, oriunde ne-am afla.“
Meseria de însoţitoare de bord nu este, însă, desprinsă din povestea Cenuşăresei, aşa cum şi-ar imagina probabil multe tinere aspirante la o astfel de poziţie. De la vis la realitate este un drum lung, din care nu lipsesc oboseala, teama şi dorul de casă. Dincolo de imaginea idilică pe care reclamele şi filmele o aduc în prim-plan, meseria de însoţitoare de bord presupune, în primul rînd, o extraordinară stăpînire de sine, profesionalism şi, mai ales, studiu permanent. Frica şi emoţia unui zbor nu lipsesc nici ele, în pofida celor imaginate de noi, pasagerii. Dar este o frică ţinută sub control, cu echilibru, luciditate şi credinţă: „Sînt conştientă că ceea ce fac este periculos, dar, într-un fel, m-am obişnuit cu gîndul. Zilnic sînt transportaţi milioane de oameni, iar anxietatea la bord este des întîlnită. Sînt oameni care îşi încredinţează viaţa altor oameni pe care nici măcar nu-i cunosc“ – explică Amalia. Imaginea-clişeu a însoţitoarei de bord care zîmbeşte frumos, vorbeşte impecabil limba engleză şi are un chip şi o siluetă de invidiat este doar o mică parte din ceea ce presupune complexitatea acestei meserii, de prea multe ori judecată prin prisma unor prejudecăţi fără temei. Şi asta pentru că „o însoţitoare de bord este în avion în primul rînd pentru securitatea şi siguranţa pasagerilor, şi abia mai apoi pentru impresie. La înălţime, într-un tub de aluminiu aflat la peste 11.000 de metri altitudine, noi sîntem cele care oferim ajutor, salvăm vieţi. Sîntem mereu pregătite pentru cel mai urît scenariu posibil. Avem multe responsabilităţi clar definite. Pentru noi, un zbor reuşit este acela în care oamenii nu observă nimic altceva decît experienţa serviciilor ireproşabile şi zîmbetul frumos al însoţitoarelor de bord.“
Viaţa trăită la înălţime (la propriu) are, însă, farmecul ei de necontestat. Cînd iei micul-dejun în Dubai, prînzul la Paris şi cina la Roma, timpul are o cu totul altă valoare, nu se măsoară în secunde, ci în puncte pe o hartă a globului: „Beijing, Auckland, Moscova, Madrid, Roma, Milano, Calcutta, Geneva, Dar es Salaam au fost, pe rînd, casa mea pentru cîteva zeci de ore. Drumul acesta prin lume te schimbă, e o experienţă pe care nu o înţelegi decît dacă o trăieşti“ – mărturiseşte Amalia.
A fi însoţitoare de bord este un stil de viaţă. Un pact semnat în mod responsabil cu tine, cu temerile tale, cu încrederea (oarbă) că vei ajunge la sol în siguranţă, de fiecare dată. Dar, mai ales, înseamnă să le oferi o parte din sufletul tău pasagerilor, celor care caută în zîmbetul şi eleganţa unei însoţitoare de bord liniştea şi siguranţa unui zbor peste ocean. Iar uneori, poveştile aflate printre nori – spune Amalia – valorează cît o mie de poveşti nescrise: „Este emoţionant, mai ales cînd avem cupluri în vîrstă care călătoresc pentru prima dată cu avionul, pe rute mari, din Australia pînă în America, doar pentru a-şi vedea copiii sau nepoţii. Poveştile astea de viaţă ne dau curaj. Înseamnă că ceea ce facem chiar merită orice efort. De asta iubesc atît de mult ce fac. Steaua mea norocoasă există.“
Alida Mocanu este reporter cultural la Digi24, la emisiunea Digicult.
Foto: H. Varlan