O scrisoare nedesfăcută

Lieber Junge, 

De cînd porniră vacanțele, ba chiar de la terifica eclipsă, rar mai primesc cîte un plicușor în cutia poștei. M-au uitat toți? Nu permit, mă nțelegi, niminui să mă uite. Știu că d. Costică e ocupat cu o conferență pe care trebuie s-o aibă la Ploiești pentru socialiștii lui, dar ăialalți? bucureștenii, ieșenii? Dacă ei au încetat să mă dorească, vechiul Caragiale îi dorește! Numai că eu acum, prins în daraveri, compun doar scrisori de afaceri și mi-e anevoie a mai turna și cîte-o dulce epistolie. Să-nceapă ei cu misivele, să iasă din tembelîc. Altfel mă omoară conversația meisterului Metzentin, frizerul de pe Innsbruckerstrasse. Așa că mișcă-te, flăcăule, să spui complimente călduroase tutulor. Dezmorțește romînimea, Mateiu. Și fă-mi o dare de seamă despre starea amicilor pe care-i știi. Totodată studiază bine terenul reprezentațiunilor dramatice; vezi că l-am încredințat pe Isac să trateze cu orice teatru gata a-mi juca lucrările, fiindcă tartorului Eliade i-am retras piesele. În drum spre Național prezintă deosebite sărutări de mîini Viorichii, nașa ta de botez. Am cerut să-i fie expediate de la Mateescu-Coloniale trei kilo de halva prima primissima. Amintește-mă și nașului Smedeanu; din colecția lui de republican la pensie trimite-mi gazetele Epoca, Protestarea și Voinţa în care s-a vorbit despre comedia dezvelirii statuii lui Vodă Cuza. Universul pomenește prea puțin. Iar teutonii deloc. Luki îmi citește seara cancanuri din Die Zeit, ăștia știu să trateze o peripeție, cum a fost acu două luni înecarea Titanicului, acu două săptămîni arderea Istanbulului. Bref, meritau a fi arse cu miile casele osmanlîilor, măcar pentru jugănirea ilustrei rase elline. Rasa ta, loază! Se pare însă că prognosticurile sunt mizericordioase: sîrbii clocotesc, dau pe-afară, bulgarii, mai dihai, vor să reînvie țaratul lui Simeon. Dinspre partea asta, cu un hodorog ca Maiorescu la cîrma guvernului riscăm a ne scufunda în slavonie, Doamne ferește. I-am făcut urări matofitului acu două luni, la înscăunarea ca Președinte al Consiliului, dar îl știu, mi-a repudiat „din principiu“ premierea Operei la Academie! Auzi tu! om bătrîn… cu principii! Trăim vremuri turburi, muțunache, e așa frămîntare că nu crez să mai fie cap limpeziu pe-acolo, doar rumîni bolînzi sub paza lui Mamulea! În țărișoara ta, nepricopsitule, ciubotarii croiesc nădragi și croitorii tălpuiesc ciuboate. Halal să le fie ciocoilor. De m ar invita acum însuși iubitul meu frăține Delavrancea la politică, aș zice: mersi, mesiu! Și, în chestie, Barbu e o forță. Nu uit că acu patru ani, la ruptura conservatoare, cînd i-am cerut lui Take să mă înscrie printre democrații lui, Barbu m-a luat de gît: de ce mă, boule? stai pe lavița ta. Înghite-ți ifosele! Avea dreptate, ca literat, ce pretenții politice să ridici? talentul e un flecușteț în creier, cînd ieși în lume, ai n-ai manuscript, abia prinzi un loc în tramcar. Ține minte asta, cucoșel țanțoș, pocăiește-te, nu păcătui inocent cu grafia romînă. Să știi că amicul genial cu care vînturai Tiergartenul la Berlin mi-a trimis o producțiune a lui. Doamne, ce fatuitate juvenilă! Prea mulți se îndeasă azi la glorie literară. Se îndeasă la șezători, publică în almanachuri etc. Și aflu că de Paște s-a dat o lege pentru persoană morală Societății Scriitorilor. Acu să te ții! Fiindcă veni vorba, eu îmi văd de creația mea, care merge bine-binișor. Nu pretind încă a fi făcut o cap-de-operă în stihuri, nu! Fitecum, am speranța că versurile mele au deja locul lor într-o antologie a poeților din veacul lui Carol. Și să știi că am cîștigat sufrajele absolute ale eminenților prieteni Vlahuță și Paulică Zarifopol. Iar președintele Gîrleanu m-a numit, la cinstirea celor 60 de ani ai mei, nu numai dramaturgul, ci și poetul nației! I-am urat și eu sănătate, știindu-l atins de gutunar. Slavă Domnului, de boale infecțioase n-am a mă teme, căci astfel de rele nu prea există în țara nemțească. Oricum, pe vreme rea n-am nas să es din casă, mocnesc în halat. Ultima oară cînd am dat piept cu febra, se stricase grătarul de la soba din salon, doctorul Wulsten m-a turmentat cu fel-de-fel de palpări, ascultări și întrebări absurde. Iar madame Caragiale cum o știi, nevricoasă, nu contenea să smiorcăie. Drăguța de Cellica, în schimb, se punea la piano și mă delecta cu sonatele babacului Beethoven. O răsplătesc joi de joi la concertele Gewandhaus, dormind bineînțeles la otel Sachsenhof, unde ai fost și tu odată, la Haydnfest. Altfel, tabiet, nebunii în casă cu Tușki și discuții cu Luki, pe Unter, despre sozial-democrații lui; frate-tău cam are palpitații – deh, în fiecare zi cărnăraie și lectură, abia în post verdeață și umblet. Cînd ar trebui contrar.

Dar să atingem în fine și menirea acestei misive: te anunț că voi fi curînd în București pentru a lua cu tine trenul de Iași. E un lucru cel doresc a se-ndeplini cît mai degrabă. Îți voi depeșa exact ziua și ora sosirii. Voința mea e să te stabilești la Iași, unde să-ți iai licenţa în Drept. Și n-am să te las să faci altfel nici la ultima extremitate. Avocat sau hingher, cum am zis! Am scris din nou lui Ibrăileanu și Stere, aranjînd la Universitatea lor din Copou. Cerna a scris și el, încîntat de endecasilabii tăi. O să fie într-un ceas bun, nu uita că ai debutat în litere cu blagoslovenia Vieții Romînești. Și să știi de la mine: mai deștepți moldovenii și mai dați la slovă decît bucureștenii. Însă eu nu te îndemn la autorlîc. Nu. Ca orice meșteșug subțire, scrisul e migălos, îți trebuie multă încăpățînare pînă să îmbulzești în stup roiuri de gînduri varvare și focoase. Numai Dumnezeu știe cît te costă o filă bine scrisă! Cu schepsis, sfințită de stil. Ce știi tu despre stil, boule? De fapt, cum vezi tu lucrurile în meseria asta? Mi-a arătat Luki dintr-o scrisoare a ta: să compui o novellă teribilă, s-o edităzi cu portretul tău pe hîrtie de Japonia și s-o traduci în şapte limbi năucind Europa, strivind Romînia! Ce spui, mesiu! pornit mai ești. Doar că, știu, pe tine te stîrnește nu foșneala foii scrise, ci foșneala biletelor de bancă. Vrei relații cu tipi fini şi dame plăcute, vrei să mituiești babete, să lenevești la Capșa și să bei tutun! Vrei să împaci capra cu varza. Nu se va putea! Dar bine – să zicem că însăilezi un op, vei găsi editor? nu cu 300 de lei, à la Alcalay, unul care să ți dea pentru o ediție măcar 2000. Niciodată! Vei îngroșa, freiere, ceata rataților dîmbovițeni! Vei fi un nimic fără patalamaua ieșenilor, un nimic! Așa că lasă nărozeniile de comte Karabey. Mulțumește-te și tu cu puțin, speculează calitățile tale sănătoase, care-or fi ele. Știi bine cum îmi firitiseam eu clienții la Gambrinus: cu șervetul pe braț. Mi-amintesc că biata soră-mea Lenci te încuraja să adopți cariera armelor – vezi să nu perzi vechimea pentru înaintarea la general! Ei bine, vei asculta acum instrucțiile mele, te voi scoate jupuit de zăpăceli, de fantezie. Cînd ne revedem la București, voi adînci pe îndelete lucrurile. Ca tată al tău, iată ce-ți spune un grec păcătos: viața greșită nu se mai reface, căința e degeaba. De ce nu sunt eu în locu-ți de fecior! Ai grijă cînd sosesc: să nu văz șal prăzuliu și mănușele în portul tău de papițoi. Și să mă aștepți la scară, boule, nu înțepenit ca data trecută de partea ailaltă a șinelor. Cobor din vagonul cu pat. 

Dein alter Vater 

Ion Iovan este scriitor.