O pagină din viaţa unui elev miop ce speră la full HD

Pun pe foc ibricul cu apă, pentru a patra oară astăzi. Cît aştept să fiarbă, intru pe mail învîrtindu-mă prin bucătărie: nimic. Dau

de trei ori la pagină, să fiu sigură. Tot nimic, dar apa începe să fiarbă în ibric, cum fierb de vreo opt luni şi neuronii mei – astăzi în ciorba cu rămăşiţe de minte ce trăiesc pe val entropia, în oala-mi de pe umeri. Capul nu-l mai am, şi flori de plumb, şi-am început să-l strig. Stupoare: tot nimic. 

Partea întîi – dospitul 

Acum vreun an jumate, după multă experienţă de viaţă (că înţelepţi mai sînt tinerii de 16 ani) a trebuit să iau marea hotărîre, privind viitorul meu. Din fericire, la începutul liceului, am avut suficient cap ca să mă plimb în stînga şi în dreapta, să ciulesc bine urechile, să casc gura cu ce se mănîncă una şi alta. Uşor, dar sigur, am eliminat rînd pe rînd profesii de viitor – am studiat fizica elementară cu o grimasă asemănătoare funcţionarei de la Poşta de unde mă duc să îmi iau alocaţia, aşa că s-a dus Ingineria; mi-am dat seama că mi se face rău la orice amănunt ce ţine de sala de operaţii, s-a zis şi cu Medicina; orele de economie erau agonia de pe lume etc. Dar după cîteva plimbări de-astea (activităţi extracurriculare), am ajuns să-mi dau seama că e fain

-ul şi, cum spirit justiţiar aveam şi îmi mai plăcea istoria şi să mă dau deşteaptă, chiar să mă cert, mi-a căşunat mie prin clasa a X-a că vreau să dau la Drept. 

Familia, de altfel, în extaz. Toţi erau încîntaţi nevoie mare, căci au reuşit să îşi crească odorul în spiritul valorilor morale ce l-au determinat să-şi dorească să devină avocat. Medicină, nu? Bun şi Dreptul! Ca atare, m-am dus şi pe la Facultatea de Drept din Bucureşti, să văd care e treaba. 

Imediat după vizită, am vrut să dau la Regie Film. 

Partea a doua – frămîntatul

Cu toate astea, am continuat la modul intensiv cu activităţile extracurriculare, de spunea mama că acasă-i ca la hotel, că trec pe acolo numai să dorm. Voluntariate. Proiecte educaţionale. Iar voluntariate. Dezbateri. Campanii ecologice.

-uri de

şi valori (Dumnezeule mare, multe tîmpenii mai există pe lumea asta!). Eu am fost pe la toate chestiile ce ţineau să preocupe minţile tinere şi să le facă să lucreze armonios. Aşa armonios că plecam cu nişte dureri de cap de la unele, în ciuda eforturilor mele de a fi un om deschis, care îşi lasă simţul critic acasă. Am participat la nişte mari tîmpenii, nu că m-ar fi atras cu adevărat, ci pentru că trăiesc într-o societate ce cîntă în cor o adevărată ideologie constituită pe sintagma

Cu toate plimbările mele, am reuşit totuşi să particip şi la nişte chestii interesante, ce m-au deşteptat puţin. Culmea, la un festival de film (rămăsesem în stadiul de Regie Film) mi-am dat seama că eu trebuie să fiu avocat, dintr-o serie de motive. 

Aşa că am luat seria aia de motive, am pus degetul pe hartă în dreptul unei monarhii

, am făcut o scrisoare de intenţie elaborată – proba de foc practic a aplicaţiei unui elev la o universitate din afară –, în urma citirii unei biblioteci întregi de cărţi de legislaţie anglo-saxonă, în urma scotocirii Internetului pînă la pagina 89 pe Google, în legătură cu genocidul din Sudan, catalizatorul deciziei mele. Am ales Marea Britanie fără nici o şovăială (ah, ce cuvînt rezonant cu politicul de azi din România!), pasionată de istoria ei şi de alte aspecte pe care nu le voi înşirui acum. Procesul documentării pentru realizarea unei scrisori deştepte, în care nu înşiram activităţile extracurriculare ca la pomelnic, a durat cam patru luni, cu lucru zilnic. Excepţie, ziua de examen IELTS, examen de limba engleză obligatoriu pentru viitorii studenţi din UK. 

Familia, auzind iar de Drept, încîntare. Auzind de dorul meu de ducă – înzecită încîntarea! Aşa că le-am povestit de ce vreau să plec şi să nu rămîn în ţară, după ce am făcut Drept comparat cu cărţulii de la noi şi cărţulii ceva mai scumpe decît cele de la noi, în engleză, pe sistemul lor, comandate din UK. 

Am fost la o agenţie care se ocupă cu studiul în străinătate, dar cum ţin la integritatea mea ca om, nu m-am dus la una care te rezolvă – dai o sumă generoasă în euro şi ţi se face scrisoarea de către cadre specializate în domeniu, cu experienţă. Dar m-am dus la o doamnă consilier educaţional să o citească şi să-mi spună care e treaba. Mi-a zis că nu ştie ce să zică, fiindcă de regulă vede doar pomelnice, nu analiză pe stat de drept

pe ce merg englezii; nu discuţii pe verdictele Curţii Penale Internaţionale, ci activităţi sportive şi alte hobby-uri. Dar i-a plăcut. Şi eu, mîndră nevoie mare, am trimis scrisoarea mea muncită. 

Partea a treia – în cuptor 

La patru zile după ce am trimis aplicaţia la cinci universităţi din UK, care mai de care mai cu moţ, am primit un prim răspuns, un accept. Ultima probă este nota 9 în Bac pentru admiterea la profilul

Dacă voi alege acest profil, voi primi o bursă de 4000 de lire pe an, care să îmi asigure cazarea şi mîncarea, voi studia trei ani sistemul legal anglo-saxon şi voi avea posibilitatea ca, într-un al patrulea an, să pot studia în oricare altă ţară din Europa sistemul legal respectiv. Bucurie, plînsete de fericire – muncisem de îmi săriseră capacele, aşa că am dat înainte să muncesc şi mai tare pentru interviul de la ambiţia numărul unu: facultatea veche şi grozavă, Oxford. 

Au urmat trei luni de pregătire zilnică pentru interviu. Am băut multă cafea, am mîncat mult. Între timp, am primit un

. Apoi a venit un alt

, de la cei pentru care mă pregătisem în plus timp de trei luni, pregătire care îmi desăvîrşise un program sănătos tare, cu somn de trei ore pe noapte. Sutele de ore de lucru, frustrarea şi nervii nu mi-au fost răsplătiţi nici măcar cu o explicaţie pentru respingere. A fost momentul cel mai dificil pe care l-am trăit pînă atunci, căci simţeam nevoia să ţip, să plîng, să pot să mă descarc, dar nu puteam din cauza oboselii.

Iar acum mai aştept un răspuns, în timp ce beau mult, mult ceai de levănţică pentru calmare, studiez pentru Bac multe ore pe zi, mă terfelesc şi îmi cade mult, mult păr, aşa că, pe lîngă ceai de levănţică, îmi fac şi multe tratamente de păr. 

Şi uneori mă întreb de ce m-am complicat atît, şi încă mă complic, să devin un om complex, cînd mă gîndesc că puteam să aplic la un profil de Business şi să angajez pe altcineva să-mi facă un pomelnic, să intru la universităţi prestigioase pe munca altora şi să stau acolo degeaba numai ca să mă plimb, cum făceam, cînd eram mai mică, la proiecte. Apoi îmi amintesc de orele de biologie şi-mi amintesc de coloana mea vertebrală, şi-mi mai amintesc să-mi ţin spatele drept cînd lucrez la birou.  

P.S. Taxele de şcolarizare în Marea Britanie sînt acoperite de statul lor dacă faci un împrumut, numit Student Loan. Cele 9000 de lire/an de studiu, înmulţite cu cîţi ani de studiu are programul urmat, vor fi plătite în rate după ce proaspătul absolvent se va angaja şi va ajunge să primească un salariu suficient de mare ca să îi permită plata ratelor. 

Mălina Amortoaie este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Sf. Sava“.