O noapte la muzeu - Rodion şi minunatele lui maşinării muzicale

12 martie 2014   Tema săptămînii

Acum doi ani, pe terasa Muzeului Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, un muzician român era redescoperit de public şi se redescoperea pe sine.

Un bărbat cu părul încărunţit gesticulează nervos pe scena festivalului bucureştean Rokolectiv. Sîntem în 2012. Un moment de linişte pare a ne pregăti pentru ceea ce va urma. În faţa lui, pe un pupitru, stau două magnetofoane Tesla, teleportate acolo dintr-o altă eră, şi un microfon. Play. Benzi mai bătrîne decît mulţi dintre cei aflaţi în faţa scenei improvizate pe terasa Muzeului Naţional de Artă Contemporană încep să se rotească într-un dans hipnotizant. Sunetul spaţial al unui sintetizator ne trimite într-o odisee temporală care se va încheia peste 50 de minute.

Cu 35 de ani mai devreme, Rodion Ladislau Roşca, împreună cu Gicu Fărcaş şi Adrian Căpraru, punea bazele unei formaţii care avea să deseneze un sound unic în peisajul cultural claustrofobic al României acelor vremuri. Imprimată pe un singur şi insuficient release, un album colectiv editat de casa de discuri oficială a României, Electrecord, muzica trupei Rodion G.A., compusă aproape în întregime de liderul ei, a rămas prizonieră pe acele benzi de magnetofon prăfuite, ajunse pentru prima dată în faţa publicului adunat în istorica seară de pe terasa MNAC-ului.

Ritmurile sînt grele şi repetitive, riff-urile chitarei zgîrie pînă la sînge corpul lo-fist al muzicii, ecoul se loveşte de zidurile masive ale clădirii, pentru a se sparge de piepturile noastre, vocile spectrale picură gheaţă. Un Mensch•Maschine pare a duce în spate greutatea acestei muzici. Sîntem personajele unui roman de science-fiction şi visăm un vis diferit de cel programat de conducătorul suprem. Do Androids Dream of Electric Sheep? Dansăm robotic animaţi de un artefact sonic teleportat dintr-o epocă pe care am încercat cu disperare să o uităm.

Ţinută în sertare pînă în zilele noastre, muzica lui Rodion Roşca are un loc particular într-un imaginar muzeu al experimentelor sonore din timpurile în care România se hrănea de la ţîţa unei culturi oficiale sterile şi depresive. Necunoscută majorităţii oamenilor de aici, îşi sapă acum, la un sfert de secol de la momentul în care a fost creată, o nişă complet opusă sound-ului majoritar din muzica sfîrşitului anilor ’70 şi începutului anilor ’80, funcţionînd ca o imposibilă, întunecată şi romantică distopie plantată în mijlocul celei mai dezastruoase utopii care a înghiţit vreodată România.

„Acestea sînt benzile mele originale din 1978. Atunci am compus piesele. Acum 34 de ani.“ Vocea emoţionată, dar fermă a bărbatului de pe scenă se strecoară printre sunetele din prolog. Îl întrebasem cu o zi înainte ce l-a condus la muzică, şi o amintire din copilăria lui s-a decupat cu uşurinţă. O locomotivă cu abur, într-o gară de provincie, l-a făcut atunci să se oprească fascinat şi să o asculte. Sunetele impresionante ale pistoanelor ei puse în mişcare se aud în seara asta, aici, la Rokolectiv, dînd, împreună cu toate acele fabuloase artificii sonore ale muzicii celui de pe scenă, tonul unui performance care nu-mi va pleca niciodată din memorie.   

În luna ianuarie a anului 2014, Rodion a performat pe scena unuia dintre cele mai importante festivaluri de muzică electronică ale lumii – CTM/transmediale din Berlin.

Timeline

● În 1977, alături de Gicu Fărcaş şi Adrian Căprar, Rodion Ladislau Roşca pune bazele formaţiei Rodion G.A.

● În 1983, trupa se destramă din cauza instabilităţii formulei sale, în şase ani perindîndu-se cîteva zeci de instrumentişti. Rodion Roşca continuă să compună pentru teatru sau televiziune, pînă în 1989, cînd, după moartea mamei sale, nu mai găseşte resurse să meargă înainte.

● În 2008, casa de producţie Roadrunner Music aduce trupa Rodion G.A. în atenţia opiniei publice, după 19 ani de absenţă. Încep procedurile de remasterizare a pieselor Rodion G.A., însă totul se opreşte odată cu falimentul casei de discuri. O piesă nouă, „Isabela“, apare pe o compilaţie editată de acest label.

● În anul 2009, producătorul şi regizorul independent Sorin Luca începe producţia filmului documentar intitulat Imagini din vis, după titlul piesei Rodion G.A.

● În 2012, Rodion Ladislau Roşca este redescoperit de colectivul de muzicieni Future Nuggets, care, împreună cu casa de producţie londoneză Strut Records şi mediaţi de Ambassador’s Reception, îi lansează, în mai 2013, primul album integral semnat Rodion G.A., intitulat The Lost Tapes. 

Sursa: ro.wikipedia.org 

Legendă foto: Rodion @ Rokolectiv 2012 by Daniela Diaconu (silverhiccup.blogspot.com)

Mai multe