O necesitate firească

Ne-a venit de la sine. Ideea, adică. Am tratat în revistă, de-a lungul timpului, tot felul de teme - de la "imaginea României în lume" pînă la "înjurătura la români". Am simţit cu toţii că a venit vremea să dezbatem şi starea closetelor. Ştim, iar ne veţi spune că sîntem frivoli. Ei bine, nu. Tema acestui număr este una culturală, antropologică, sociologică şi chiar ontologică. În orice caz, e urgentă: nu se mai poate, mă-nţelegi, ca într-o ţară UE cultura closetelor să fie lăsată de (puţin spus!) izbelişte. Istoria acestor instituţii publice şi private se suprapune peste istoria civilizaţiei umane. Aşa încît, fără pretenţia de a "trage un semnal de alarmă" sau, Doamne fereşte, de a provoca o "revoluţie a closetelor", supunem atenţiei această dare de seamă asupra stării closetelor la români, cu oarecari ocheade comparative asupra chestiunii la alte neamuri. Am fi bucuroşi dacă străinii care ne vizitează ţara n-ar mai propune, aşa cum a făcut un distins profesor universitar german la ieşirea dintr-o toaletă publică naţională, să se înfiinţeze Asociaţia "Klo-Klux-Klan". Dar am fi şi mai bucuroşi dacă, şi la capitolul igienei publice, am intra în rîndul lumii. Dacă nu, avem deja pregătite alte numere tematice, cu următoarele titluri (care ne-au venit la fel de firesc): Closetul - realizări şi perspective; Closetul revizitat; Closetul - perspective contemporane; Closetul. Astăzi; Closetul aşa cum l-am cunoscut; Closetul, încotro?; Closetul. O revenire. ( M. V. )