O fotografie mișcată deja

Nu e deloc ușor să alcătuiești un Dosar relevant cu tema generică „Rușii & americanii”. Dinamica relației dintre cele două state, precum și impactul global al acestei relații, la rîndul său în permanente metamorfoze, descurajează pe oricine pretinde să ofere cititorilor un asemenea Dosar cu ambiția prezentării unei fotografii fidele și comprehensive la zi a situației. Realmente, este foarte posibil ca ceea ce ți se pare azi important în materie și scrii, merge mîine la tipar, iar poimîine, cînd textul ajunge la cititori, să fie depășit ori contrazis de evenimente. Aproape toți autorii invitați în acest Dosar – oameni cu vaste cunoștințe și experiență în domeniu – au fost la început reticenți exact din această cauză. Firesc. Apoi, e și dificil să spui ceva nou despre ceva ce se discută amplu, public și fără oprire de cînd ne știm. Cum nu cred să mai existe printre cititorii noștri oameni care să fi apucat să trăiască bine de tot în lumea antebelică, pot să vă atrag atenția că noi toți, de la cei mai în vîrstă la cei mai tineri, nu am trăit în altă lume decît în cea cuprinsă paradigmatic între acești doi poli rivali – Rusia și America. I-am detestat pe unii, ne-am uitat la ceilalți cu speranță, am rîs la bancuri nenumărate care începeau cu „un rus, un american și-un român...” sau ne-am speriat cînd auzeam zgomot în vizuina marelui urs de la Răsărit. Așa am trăit și, foarte probabil, așa vom trăi mai departe. Cel puțin aici, în Europa de Est, emergența Chinei ca putere mondială e o poveste, nu se simte. Aici, noi simțim pe mai departe două mari puteri: Rusia și America. Trăim, geo-strategic și emoțional, într-o hartă cu doar două puncte cardinale. Dosarul acesta, așadar, este mai degrabă o revizitare a acestei hărți.

Puterea rușilor și a americanilor asupra lumii dintre ei nu este doar militară. S-ar zice că e lumea rușilor și a americanilor, iar noi sîntem doar simpli trăitori în ea. Este, evident, și o adevărată forma mentis. Ții cu americanii, ești într-un anume fel; ții cu rușii, ești cu totul altfel. Lumea și viața se văd diferit de pe cele două piscuri. Cei mai amuzanți sînt micii trăitori de la mijloc care încearcă să fie obiectivi: „Au dreptate și unii, și alții”. Specia aceasta e destul de prezentă în România. Aud adesea: „E adevărat că Rusia e agresivă și am avut numai necazuri de la ea, dar are și ea dreptate pe undeva...”. De partea cealaltă, rusofobia deja endemică la noi produce la rîndul ei raționamente bizare: „Oricine nu e de acord cu mine e agent rus”. Ne întîlnim la tot pasul cu aceste „raționamente”, iar tocmai recurența lor ne spune ceva important: că rușii și americanii au trecut de pe scena confruntării politice în mintea noastră. Influența colosală a vectorului cultural rus asupra Europei este egalată și contrabalansată doar de influența la fel de grea și persistentă a vectorului cultural american.

Între ruși și americani, Europa se regăsește cu greu. Dosarul care urmează schițează doar cîteva clipe ale fenomenului istoric ruso-american pe care-l trăim de cîteva decenii și care nu dă semne că obosește.