O fiară ruşinoasă şi cinstită

17 iulie 2013   Tema săptămînii

„Apoi merg starostii în casa fecioarei cu toate rudeniile mirelui şi cel mai de frunte dintre starosti începe să aducă cuvînt, pre care l’am pus şi noi aice, pentru că mai în tot locul obişnueşte, să se facă cu aceste cuvinte, adecă:

«Moşii şi strămoşii părinţilor noştri celor mai dinainte umblînd la vînat prin codrii, au aflat această ţară, întru care ne aflăm şi noi acum şi ne hrănim şi ne desmierdăm cu mierea şi cu laptele dintr’însa. Deci prin pilda aceasta fiind îndemnat şi slăvitul boer, a mers la vînat prin cîmpi, prin codrii şi prin munţi şi a dat preste o fiară, care fiind ruşinoasă şi cinstită, nu a stătut faţă cu dînsul, ci a fugit şi s’a ascuns şi viind noi pe urma ei, ne-a adus într’această casă. Deci, D-voastră trebue să ne-o daţi sau să ne arătaţi unde a fugit fiara aceasta pre care noi cu atîta osteneală şi sudoare am gonit-o din pustie.» Şi mai adaogă încă şi zice şi alte alegorii şi metafore după cum se pricepe.

Iară părinţii zic dintîi, cumcă acest fel de fiară n’a venit în casa lor, ci poate că ei i-au rătăcit urma şi ea se va fi ascuns aiurea, la vreun megieş. Însă dacă silesc starostii ca numai decît să le-o arate, atuncea scot părinţii înaintea lor, o fată urîtă şi bătrînă, îmbrăcată cu strae sdrenţuroase, şi întreabă ei pe starosti de este această fiara aceia pe care o caută ei. Atuncea starostii zic, că nu este aceia. «Căci fiara lor este cu părul galben ca aurul, cu ochii ca de şoim, dinţii săi stau ca mărgeaua, cu buzele roşii ca cireşile, la trup ca o leoaică şi la piept ca o gîscă, cu grumajii ca de lebădă, degetele mai gingaşe decît ceara, şi faţa mai strălucitoare decît soarele şi luna.» (...) După aceea, lăudîndu-li-se şi cu arme şi cu silă scot apoi părinţii pre fiica lor, împodobită dupre putinţa şi averea lor şi văzînd-o starostii zic, că aceasta este fiara pre care o caută ei şi atuncea chiamă pre un preot, sau dacă acesta este împedicat cu alte trebi, apoi chiamă pre cei mai bătrîni din megieşi şi înaintea acestora îşi schimbă mirii inelele şi după aceea îndată iarăşi tăinuesc părinţii pre fiica lor şi aşează masă şi în vreme cînd şed la masă, hotărăsc ziua aceia întru care va să fie nunta.“

(Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, capitolul XVIII, „Despre obiceiurile logodnelor şi a nuntelor în Moldova“)

Foto: Silviu Gheţie

Mai multe