O destăinuire

Am încercat să luăm în serios secretele, fără să facem dezvăluiri senzaţionale sau aluzii la teoria conspiraţiei. Acele secrete mărunte, dar importante care există în fiecare dintre noi. Modul în care le păstrăm sau le mărturisim şi forma pe care ele o îmbracă s-au schimbat însă, într-o lume în care confesiunile tind să revină publice. Nimic nu mai e secret şi în acelaşi timp totul este. Ceea ce se află capătă conotaţii de zvon sau de bîrfă şi prea puţin de destăinuire, un cuvînt care astăzi aproape că îşi pierde sensul. Oamenii au acelaşi apetit dintotdeauna de a întrezări şi descoperi secretele altora, indiferent de natura lor sau marile secrete, acolo unde nu este cazul, dar, în acelaşi timp, nu mai sînt în stare să mai păstreze pentru sine mai mult decît parola adresei de e-mail. Trăim vremuri ale "desecretizării" cu orice preţ. Poate că, din cînd în cînd, puţină discreţie ar fi necesară. (A. P.)