O chestiune de încredere

27 noiembrie 2018   Tema săptămînii

● Potrivit sondajelor, cinstea e indicată de oameni drept cea mai importantă calitate cu care ar trebui să fie înzestrat un politician. Alte sondaje arată că (ne)încrederea în clasa politică atinge cote alarmante. Putem deduce că neîncrederea e şi un semn al îndoielii: nu avem încredere în politicieni pentru că îi considerăm necinstiţi. Cum poate fi restabilită încrederea? Cu oameni cinstiţi. Cu alţi oameni. Cu oameni noi. De unde pot apărea? Şi apoi: putem fi siguri că oamenii noi sînt neapărat cinstiţi?

● Peste două treimi dintre actualii deputaţi şi senatori sînt ingineri, economişti sau avocaţi. Desigur, politica nu e o meserie în sine. În principiu, ea poate fi practicată de oricine, indiferent de studii, pe baza unei experienţe relevante şi, evident, a unui capital electoral care legitimează mandatul. Însă rezultatele bune sau proaste ale exercitării mandatului depind şi de ştiinţa politicii. Cînd aproape o treime dintre senatori şi deputaţi sînt de profesie ingineri nu e de mirare că apar atîtea legi strîmbe. Facultăţile de Ştiinţe Politice apărute spre sfîrşitul anilor ’90 nu au reuşit să ofere politicieni de top. Mulţi absolvenţi ai acestor facultăţi sînt activi în diplomaţie, sînt (înalţi) funcţionari ori lucrează în slujba unor organizaţii neguvernamentale. Tocmai pentru că priceperea e prea rar un criteriu pentru a ajunge la vîrful politicii, ei preferă s-o influenţeze de pe poziţii marginale. Un bazin enorm de oameni noi în politică rămîne, astfel, neutilizat.

● Aşa se întîmplă, foarte adesea, şi cu oameni de afaceri pricepuţi, cu avocaţi iscusiţi, cu universitari de top etc.: foarte -mulţi nu ar intra în politică tocmai pentru că le e teamă fie de marginalizarea lor în marea de interese politice obscure, fie de compromiterea prin asocierea cu politicieni neaveniţi sau necinstiţi.

● Nou nu înseamnă întotdeauna bun. Ascensiunea populismului în Europa se datorează, într-o măsură deloc neglijabilă, tocmai acestei lehamite de politica făcută de oamenii vechi: cetăţeni frustraţi sau dezamăgiţi votează candidaţi noi, orice fel de candidaţi care se declară antisistem. Sau un entuziasm generat de o figură nouă. În Dosarul de faţă, încercăm să desluşim promisiunile şi iluzia oamenilor şi ideilor noi în politică.

Ilustrație de Ion BARBU

Mai multe