O chestiune complicată

Luna decembrie era numită în ultimii ani ai comunismului, în mod comercial, „Luna cadourilor”, cu toate că prin magazine nu se găsea mai nimic, iar cadourile care se puteau face atunci erau tot mai sărace, dacă nu chiar penibile. Aproape oricine ajunsese a se bucura să primească un săpun FA sau un deodorant 8x4. Dincolo de valoarea de utilizare crescută în acele condiții, asemenea produse ajunseseră să aibă și valoare simbolică. Reprezentau capitalismul, lumea liberă, bună și prosperă, la care ne uitam peste gardurile țării noastre închise. Astăzi, într-o societate normală, gestul de a oferi cadou un săpun sau un deodorant ar putea căpăta chiar o conotație negativă. În lumea consumerismului, în care totul e la îndemînă, apar însă alte probleme. Cadourile sînt mai  greu de ales, după cum greu e și să descoperi ce anume l-ar mai bucura sau i-ar fi util primitorului. Valoarea simbolică a darului ar putea începe să primeze în fața celei materiale. 

Pornind de la asemenea observații locale și oarecum de moment, Dosarul alcătuit în paginile următoare ajunge însă pînă în Antichitate, la darurile otrăvite, și pînă la comunitățile primitive din insulele Pacificului, studiate intens în secolul trecut de către antropologi, chiar din perspectiva economiei darului.  

Celebrul sociolog și antropolog Marcel Mauss, „părintele etnologiei franceze”, cum este supranumit, în faimosul său eseu despre dar își punea problema: „Ce regulă de drept și de interes face, în societățile trecute sau arhaice, ca darul primit să fie înapoiat în mod obligatoriu? Ce forță există în obiectul pe care îl oferim, forță ce-l determină pe primitor să întoarcă la rîndul său darul?”. Mauss și alți antropologi au descoperit conexiuni importante între obiceiurile legate de daruri și schimburi ale unor societăților arhaice (cum au fost, de fapt, toate societățile, la un moment dat) și sistemele actuale de schimburi comerciale, pensii sau asigurări. Sisteme care întrețin relațiile dintre diverse comunități, dar mențin și solidaritatea socială.  

Una dintre concluziile lui Mauss este că „societățile au progresat în măsura în care ele însele, subgrupurile și indivizii, au știut să stabilească raporturi mutuale, să ofere, să primească și să ofere în schimb”. Carevasăzică, atunci cînd vorbim despre daruri, lucrurile au niște rădăcini mult mai complicate decît ar putea părea la prima vedere.

Unde mai punem că unele obiceiuri legate de daruri s-au mai și schimbat radical în timp. De exemplu, din scrierile antice grecești reiese că musafirul care era primit și ospătat de o gazdă, la plecare era și încărcat cu daruri (nu oaspetele era cel care venea cu daruri, cum e astăzi).

Darurile au avut întotdeauna de-a face, bineînțeles și cu o serie de cutume, fiind legate de ierarhii și de prestigiul social. Ele spun ceva nu doar despre primitor sau despre cel care le oferă, cît mai ales despre societatea respectivă la acel moment. E motivul pentru care ne-am gîndit să publicăm o listă a cadourilor mai interesante primite în mod protocolar de către ultimii doi președinți ai României.   

Ar mai fi de observat că practica ofertelor negustorești din vremurile de demult s-a perpetuat într-o bună măsură, fiind preluată și de către marile corporații comerciale. Ea însă cu greu mai creează solidaritatea de odinioară dintre ofertant și primitor, fiind mult mai depersonalizată. 

Dar, dincolo de cadourile comerciale sau de cele făcute în virtutea unor reguli sociale, toată lumea e de acord că întotdeauna vor exista și daruri motivate pur și simplu de dragostea și generozitatea umană.